Astăzi, 19 octombrie 2018, bunica mea, Hurait Iolanda, ar fi împlinit 93 de ani. Îi dedic această postare, precum de altfel și acest blog, în întregime, deoarece primele mele ”cercetări” genealogice le-am făcut cu ajutorul ei. În plus, în cinstea și memoria ei, m-am gândit să public chiar în această zi această scurtă sinteză despre genealogia familiei Hurait, din care a făcut parte, și să îi arăt și în această manieră o minimă recunoștință pentru contribuția ei foarte importantă la creșterea și educarea mea, la devenirea mea ca persoană.
Toate acestea le menționez în contextul în care familia Hurait nu este una dintre cele ”strămoșești” - spre deosebire de celelalte familii pe care le-am menționat în acest blog. Explic imediat în ce sens: practic, întemeietorul familiei, Hurait György, nu este rudă ”de sânge” cu urmașii săi, el oferind doar numele și statutul. Vom dezvolta puțin mai jos contextul, nu înainte de a preciza că acesta a fost întotdeauna un subiect delicat în familia noastră, motiv pentru care nici nu am putut afla foarte multe amănunte pe cale directă (orală). Acum, la mai bine de 100 de ani de la acele evenimente, presupun că nu mai este nici o rușine să dezvăluim adevărul, sau măcar o parte din el (atâta cât știm).
Perioada antebelică: fondarea familiei Hurait
Perioada antebelică: fondarea familiei Hurait
Povestea începe cu Petrovics Juliánna Ilona, stră-străbunica mea, născută la Pecica Română în data de 8 ianuarie 1877, provenită dintr-o familie mixtă, tatăl ei fiind sârb, Petrovics Vasile (maghiarizat Balazs sau Vazul), de religie ortodoxă, iar mama - maghiară, cu numele de fată Kömives Mária, ambii din Pecica. Petrovics Juliánna Ilona a avut mulți frați și surori, ea fiind unul dintre cei mai mici; tatăl ei avea peste 50 de ani când ea s-a născut și a murit când ea era încă mică.
Lipsită de timpuriu de protecția paternă, și cu o mamă care avea de crescut mulți copii, se poate presupune că stră-străbunica mea a avut o copilărie și o adolescență zbuciumată. Poate este însă greșit să lansăm prea multe presupuneri în acest sens.
Cert este că pe la vârsta de 20 de ani, în prima jumătate a anului 1897, a avut o aventură amoroasă - nu se știe cu cine, singura informație în acest sens primind-o mai demult de la tanti Manczi (o prietenă bună de-a bunicii), conform căreia pe iubitul ei l-ar fi chemat Covaci (sau Kovács), și poate Iosif (asta e mai degrabă presupunerea mea, plecând de la numele copilului). O altă poveste, pe care am auzit-o repetată de mai multe ori și de mai multe persoane, este că acel iubit ar fi murit la Vinga sau prin apropiere de Vinga, fiind ucis de taurul comunal (bică) pe care îl avea în grijă și care ar fi scăpat de sub control la un moment dat. De aici se poate presupune că el, de fapt, ar fi avut cele mai bune și nobile intenții cu privire la stră-străbunica mea, pe care a lăsat-o însărcinată, dar e posibil să nici nu fi știut de copil din cauza acestui tragic accident, pe care n-am apucat până acum să-l verific așa cum se cuvine. În registrele de decedați de la Vinga încă nu am găsit nimic care să coincidă cu această tragică întâmplare, dar poate că nu am căutat destul.
În orice caz, în registrul de nașteri pe anii 1898-1900 ai comunei Pecica Română, cercetați la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale (SJAN) Arad, la pagina 6, am găsit menționată nașterea străbunicului meu, Petrovics József (Iosif), în data de 6 ianuarie 1898, fiul lui Petrovics Juliánna Ilona, romano-catolică, locuitoare în Pecica Română la numărul 1263, unde a avut loc și nașterea, la ora 8 seara. La rubrica privind tatăl este trasă o linie. Martor a fost și semnează văduva lui Petrovics Vasile, născută Kömives Mária, adică bunica noului născut.
Copilul a crescut inițial în casa mamei și a bunicii, nu știm exact câtă vreme.
La 6 ani după aceste evenimente, stră-străbunica mea, în vârstă deja de 27 de ani, și-a găsit un nou partener, de data aceasta mai serios, și anume pe Hurait György, cu 3 ani mai tânăr decât ea, născut fiind la 22 august 1880, romano-catolic de origine slovacă, fiul lui Hurait Mihály (decedat) și al văduvei Hurait Mária, născută (cu numele de fată) Iuricza. Căsătoria a avut loc în data de 16 mai 1904, la Pecica Română, și de data aceasta mirii apar ca locuind la numărul 244 (probabil casa mirelui). La nuntă a asistat și mama miresei, Petrovics Mária (născută Kömives), care la momentul respectiv deja se mutase, probabil la vreo altă fiică, în județul Torontal, la Margitházipuszta, Németczernya (localitate de lângă Jimbolia, azi în Serbia). Martori la nuntă au fost Marko Mátyas și Merta István. Toți cei implicați (miri, martori etc) apar ca având ocupația de ”zilieri” (în maghiară ”napszámos”).
Noul cuplu, Hurait György și Hurait Ilona (născută Petrovics Juliánna Ilona - dar prenumele Juliánna, deși primul, apare tot mai rar), nu au avut copii. Cred că de la bun început a fost însă decis ca tatăl vitreg, Hurait György, să-l adopte pe copilul soției lui. Totuși, au mai trecut câțiva ani ca acest lucru să fie legiferat, și o notă explicativă de pe foaia de naștere a străbunicului meu este datată 1 mai 1909 - când acesta își schimbă numele din Petrovics József în Hurait József, fiind adoptat de Hurait György, de 28 de ani, zilier din Pecica Română, și totodată tatăl său vitreg, care și semnează, alături de notarul comunal. Astfel, la vârsta de 11 ani, când deja avea capacitatea de a înțelege situația, străbunicul meu a preluat numele de familie Hurait, pe care îl va da mai departe fiicelor lui.
Au urmat ani dificili pentru familia Hurait. Erau o familie săracă, la limita supraviețuirii. În anul 1914 a început Primul Război Mondial iar străbunicul meu, deși avea doar 16 ani, a fost la un moment dat (poate doar în 1916, când a împlinit 18 ani) concentrat și trimis pe front, în armata austro-ungară. S-a întors din fericire teafăr prin 1919 după o experiență terifiantă, dar și cu mai multe limbi învățate - pe lângă maghiară, română și sârbă, pe care le știa de acasă, a învățat germană și rusă - pe aceasta din urmă se pare că prin Siberia, unde ar fi ajuns la un moment dat (lucrurile în acest sens nu au fost niciodată clare).
Perioada interbelică și cel de-al doilea război mondial
Perioada interbelică și cel de-al doilea război mondial
După revenirea la matcă, și integrarea Pecicăi în România Mare, având deja peste 20 de ani, era cam vremea de însurătoare. Așa se face că în 1920 străbunicul meu, Hurait József (Iosif), s-a căsătorit cu străbunica mea, pe numele de fată Bajczura Ilona (Baițura Elena), la Pecica. Nu știu data exactă, deoarece registrele de căsătorii din anul 1920 nu sunt încă disponibile la SJAN Arad. Nu știu nici cum s-au cunoscut cei doi dar probabil că un rol l-a jucat și starea socială și originea etnică a miresei, care era tot slovacă, la fel ca și tatăl vitreg al mirelui, și tot săracă. Ea era fiica lui Bajczura György și Pavlik Anna, fiind născută la Pecica Română în data de 24 martie 1900. Despre familia Bajczura (Baițura) am scris mai multe aici.
În anii 1920, cei doi au avut mai mulți copii, toți fete. Prima dintre surori a fost Hurait Elisabeta Elena, care s-a născut pe 7 august 1921, și a fost cunoscută mai mult tot cu al doilea prenume, în maghiară Ilona (sau Ilon), la fel ca și mama ei, precum și bunica ei din partea tatălui. Acum, la cimitir, sunt trei generații de Hurait Ilona una lângă alta... deși primele două au fost Hurait doar prin căsătorie, iar cea mai mică a fost Hurait doar de fată.
A doua a fost Hurait Maria, născută la 22 ianuarie 1923, și cunoscută mai mult cu numele de alint Bobi (Babi). Ea a fost cea mai educată din familie, reușind să facă mai mult decât obișnuitele clase primare, având apoi, după război, și o carieră în organizația de femei a Partidului Comunist Român.
A treia a fost bunica mea, Hurait Iolanda, născută pe 19 octombrie 1925, și cunoscută mai mult ca Ioli (Joli), deși eu i-am spus întotdeauna Oli.
Mereu am crezut că au fost doar trei surori, dar în registrul de nașteri (sau botezuri) de la SJAN Arad am găsit și o a patra soră - Hurait Rozalia, născută pe 23 septembrie 1927, dar care, din păcate, a decedat după doar trei zile, pe 26 septembrie 1927, din cauze necunoscute.
În această perioadă, bunicii copiilor nou-născuți, Hurait György și Ilona (născută Petrovics), s-au decis să își încerce norocul și dincolo de Ocean. Ei au plecat temporar la muncă în America în 1926 și păstrez o fotografie cu ei din Cleveland, unde au locuit o perioadă. După câtva timp, au revenit la Pecica, și cu banii câștigați au ajutat familia, iar o parte din bani a fost depusă la bancă.
Odată cu marea criză economică din 1929-1933, au apărut și problemele în familia Hurait. În primul rând, o bună parte din banii câștigați cu multă sudoare în America s-au pierdut deoarece banca la care au fost depuși a falimentat.
Pierderea cea mai mare a fost însă decesul tinerei mame, Hurait Ilona (născută Bajczura), în urma unei sarcini extrauterine, pentru care nu s-a putut face nimic, în data de 15 martie 1931, la 31 de ani neîmpliniți. A fost cea mai mare tragedie posibilă, pe care bunica mea, în vârstă de doar 5 ani și jumătate atunci, a resimțit-o toată viața, în paralel cu extraordinara admirație pentru tatăl ei, care a reușit după aceea, singur, și fără să se recăsătorească vreodată, să crească și să educe trei fete rămase orfane de mamă din fragedă copilărie.
Doi ani mai târziu, Hurait Iosif, tatăl celor trei fete, a rămas și fără ajutorul său principal în treburile gospodărești și în creșterea copiilor săi - mama sa, Hurait Ilona (născută Petrovics), a decedat pe 29 aprilie 1933, la doar 56 de ani. Cei doi bunici nu au mai supraviețuit nici ei foarte mult (deocamdată nu cunosc datele lor de deces), dar oricum nu se putea pune o bază foarte mare pe ei în creșterea copiilor, având în vedere și vârsta lor. Bunica cealaltă, din partea mamei, era decedată încă din 1908. În ceea ce-l privește pe Hurait György, bunicul (vitreg) pe care l-a cunoscut mai bine, bunica mea, Oli, nu avea o părere prea bună despre el fiindcă era ”rău” și deseori le pedepsea pe fete, și în special pe ea, și chiar le mai bătea, sau le punea să stea în genunchi pe boabe de porumb - o pedeapsă de care n-am mai auzit, dar pe care bunica mea o considera groaznică.
Pe măsură ce au crescut, fetele au început să preia o parte din treburile gospodărești, să își ajute tatăl. Acesta lucra din greu, ca zilier, atât în agricultură, cât și la fabrica ”lui Eckel”, și uneori trebuia să meargă noaptea la gară să descarce marfa din trenurile care soseau la Pecica. Aveau și o căruță cu doi cai, de care bunica mea își aduce cu drag aminte (pe unul din cai îl chema Miți), și aceștia știau singuri drumul spre casă - deseori când stăpânul era obosit la câmp și mai adormea, sau după vreo seară mai lungă la bar, era adus acasă de cei doi cai isteți. Una din întâmplările pe care bunica le povestea adeseori era cea în care tatăl ei era plecat cu căruța și cu caii dincolo de Mureș, la pădure, iarna, și din cauza frigului Mureșul a înghețat și compa (bacul) cu care se trecea nu a mai putut circula. Totuși, Ioșca (Hurait Iosif) nu a vrut să-și lase fetele singure, înghețate și îngrijorate, și a preferat (singur dintre toți câți erau dincolo) să traverseze Mureșul înghețat cu caii și cu căruța, cu riscul de a se îneca, dacă s-ar fi rupt gheața, care era destul de proaspătă.
În a doua jumătate a anilor 1930, fetele nu au mai avut ce face și au trebuit să intre încă din adolescență în câmpul muncii. Tușa Ilon (Hurait Elisabeta Ilona) a ajuns fată de casă, un fel de servitoare, la o familie de avocați din Pecica (familia Moldovan), încă din 1936 și până după al doilea război mondial. Despre Babi (Hurait Maria) nu știu sigur unde a lucrat la început, dar la un moment dat a devenit muncitoare la Uzinele Textile Arad (UTA). Bunica mea, Oli (Hurait Iolanda), a ajuns la Arad încă de la 14 ani, în 1939, și s-a angajat inițial la un patron evreu, la o fabrică de nasturi, apoi a devenit servitoare (fată de casă) la o familie de ingineri, despre care a avut o părere foarte bună, și la care a stat pe perioada războiului. Ulterior, imediat după război, s-a angajat și ea ca muncitoare la UTA, unde a rămas până în 1949, perioadă în care a început să aibă probleme cu auzul, din cauza zgomotului produs de războaiele de țesut.
Perioada comunistă: familiile Rusu, Ordodi și Dufala
După război, cele trei fete erau deja la vârsta la care se puteau gândi la măritiș. Din acest punct de vedere, bunica mea, Oli (Hurait Iolanda), deși cea mai mică, a fost cea mai precoce: ea s-a căsătorit cu bunicul meu, Rus(u) Gheorghe, la Arad, pe 19 octombrie 1949, exact în ziua în care împlinea 24 de ani (deocamdată nu am putut verifica exactitatea zilei, mă bazez strict pe mărturii orale). Bunicul meu avea 26 de ani la momentul respectiv (născut fiind pe 8 septembrie 1923) și era un tânăr care părea să aibă în față o carieră militară de succes, în aviație, ca pilot. De altfel, cei doi s-au mutat temporar la București, unde bunicul meu urma niște cursuri, dar în 1950 s-au întors înapoi la Arad, iar bunica a preferat să-l nască chiar acasă la ea, la Pecica, pe unicul său fiu, tatăl meu, Rusu Andrei, pe 9 septembrie 1950. Ei s-au mutat în Arad, unde au locuit inițial pe strada Cloșca, apoi s-au mutat pe strada Gheorghe Doja (în cartierul Pârneava), într-o curte, ca și chiriași, la tanti Barbu, unde tatăl meu și-a petrecut copilăria, adolescența și tinerețea. Bunicul meu a renunțat la cariera militară, angajându-se în Arad la Sere (unde a fost multă vreme magazioner), iar bunica mea, după ce a stat zece ani acasă, s-a angajat din 1960 din nou la UTA, apoi la Fabrica de Ochelari, și în cele din urmă la Arădeanca (Fabrica de Păpuși), unde a petrecut cea mai lungă perioadă, și de unde s-a pensionat anticipat, în 1982, ca să poată avea grijă de mine.
Revenind însă la anul 1950, pe 26 noiembrie a decedat, la doar 52 de ani, Hurait György, care n-a apucat așadar să se bucure prea mult de nepoți. Motivele decesului sunt neclare, dar se pare că fusese deja bolnav de mai multă vreme, fiind îngrijit de cele trei fiice ale sale.
În anii următori s-au căsătorit și cele două fete mai mari. Tușa Ilon (Hurait Elisabeta Ilona) s-a căsătorit la începutul anilor 1950 (încă nu știu exact data, dar e posibil să fi fost în 1951) cu Ordodi Martin (născut în Pecica la 17 aprilie 1925). Cei doi au avut și ei un singur fiu, pe Ordodi Iosif Martin, născut la Pecica. Tușa Ilon a muncit, alături de soțul ei, pământurile familiei Ordodi la începutul anilor 1950, apoi au fost amândoi angajați la Gospodăria Agricolă Colectivă (GAC, viitorul CAP) din Pecica. La începutul anilor 1960 însă tușa Ilon a fost diagnosticată cu poliartrită reumatoidă și a fost nevoită să abandoneze câmpul muncii, rămânând casnică pentru restul vieții. Ea a moștenit casa părintească a familiei Hurait din Pecica, fiind de altfel singura dintre cele trei surori care a rămas în satul natal.
Babi (Hurait Maria) s-a căsătorit tot în prima parte a anilor 1950, cel mai probabil în 1953 (nici în acest caz nu am reușit să aflu exact data), cu Dufala Adrian, tot din Pecica, și cam de aceeași vârstă cu ea. Din păcate, informațiile pe care le am despre această familie sunt foarte sumare. Ei nu au avut copii și au și divorțat după câțiva ani, posibil în 1959. Din ceea ce mi-a spus bunica, între cei doi existau și unele divergențe ideologice, ba chiar e posibil ca autoritățile comuniste să-i fi impus mătușii mele divorțul. Ea intrase în partid (Partidul Muncitoresc Român, viitorul PCR) și ajunsese chiar șefa organizației de femei pe secție (sau pe întreprindere - UTA, dar nu știu chiar exact), iar căsătoria cu un reprezentant al ”chiaburilor”, cum am înțeles că era considerat soțul ei, nu era văzută cu ochi buni. Probabil au fost și alte motive la mijloc, cert este că a fost o căsătorie de scurtă durată și fără urmași.
Cum nu a avut copii, tușa Babi a fost foarte legată de cei doi nepoți din partea celor două surori, în special de tatăl meu, căruia i-a fost ca o a doua mamă. Pasionată de istorie și geografie, tușa Babi a călătorit prin toată țara, uneori împreună cu tatăl meu, pe care îl ducea mereu în excursii. În arhiva familiei, au supraviețuit numeroase poze pe care cei doi le-au făcut prin diverse părți ale țării. A muncit aproape toată viața la Uzinele Textile Arad (UTA). În Arad, ea a locuit pe strada Octavian Goga, în centrul orașului; a decedat din păcate devreme, la doar 53 de ani, pe 5 august 1976, din cauza unui cancer descoperit prea târziu. Casa ei i-a lăsat-o moștenire familiei Rusu, în patrimoniul căreia se află și în prezent. Acolo au locuit bunicii mei începând din toamna lui 1976, după ce s-au mutat de pe strada Gheorghe Doja.
Tatăl meu nu a apucat însă să stea efectiv acolo, deoarece încă din 29 aprilie 1976 era căsătorit cu mama mea, Tatu Leana, născută pe 24 iunie 1952 la Islaz (județul Teleorman), și care a ajuns la Arad printr-un complex de factori, în principal legați de traiectoria ei școlară și de faptul că părinții ei au dat-o în grija surorii ei mai mari, Ana, care s-a căsătorit la Oradea și apoi s-a mutat cu familia și cu serviciul la Arad. Astfel, după ce a făcut școala generală în satul natal, mama a făcut Liceul Economic, inițial (clasa a noua) la Oradea și apoi (celelalte clase) la Arad, urmând-o în sens profesional pe sora ei, Ana, care terminase Academia de Studii Economice din București. La momentul căsătoriei cu tatăl meu, mama era studentă la Facultatea de Științe Economice din Timișoara. Tatăl meu a făcut Liceul nr. 3 din Arad (actuala clădire a Liceului Csiki Gergely, dar pe vremea aceea erau și secții cu limba de predare română) și apoi a încercat de două ori fără succes să intre la Facultatea de Geografie din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, între cele două tentative făcând și armata (la grăniceri - Câmpulung la Tisa, Borș și Giurgiu), și apoi o școală postliceală tehnică, în urma căreia a devenit proiectant principal la CCSITVA, ulterior redenumit ICPVA - Institutul de Cercetare și Proiectare Vagoane Arad, care practic funcționa în cadrul Fabricii de Vagoane din Arad.
Părinții mei au primit un apartament într-un bloc pe Calea Aurel Vlaicu. Au avut un singur copil, pe mine, Rusu Raularian, născut pe 28 februarie 1977; eu în Vlaicu mi-am petrecut copilăria și adolescența, deși stăteam mult timp și la bunicii din partea tatălui pe strada Octavian Goga. Pentru o scurtă perioadă de timp, în 1989-1990, am făcut schimb de locuințe cu bunica Oli - noi ne-am mutat pe Octavian Goga, iar ea a venit în locul nostru la bloc, dar în cele din urmă s-a dovedit neviabilă această variantă și fiecare a revenit la apartamentul său.
Ordodi Iosif a urmat cursurile Liceului ”Gheorghe Lazăr” din Pecica și apoi a lucrat mulți ani ca mecanic pe locomotivă, la Pecica și la Arad. În 1979 s-a căsătorit cu Czupper Lucia Rujița, născută la Peregu Mare. Cei doi au locuit la Pecica, inițial împreună cu părinții lui Jozsi, apoi au cumpărat o casă a lor, în apropierea casei părintești. Curând s-a născut singura lor fiică, Ordodi Irina. Ea a urmat școala generală în Pecica, apoi a făcut Liceul CFR din Arad (clasa de mate-info), în anii 1990, stând în gazdă chiar la bunica mea Oli, care era mătușa ei, pe strada Octavian Goga.
Bunica mea, Hurait Iolanda, locuia singură din 1985, când a divorțat de bunicul meu, Rusu Gheorghe, din cauza unor neînțelegeri, revenind și la numele de fată. Bunicul meu s-a mutat în mai multe locații, unde a stat în chirie, și unde îl vizitam cu părinții mei, în special împreună cu tatăl meu.
Perioada de după 1990
A fost o perioadă destul de tulbure, de ”neagră” în primii ani. Părinții mei, Rusu Andrei și Leana, după o perioadă destul de lungă de neînțelegeri, au decis să divorțeze în 1991. Procesul de divorț, care a fost destul de complicat, a durat destul de mult, dar în cele din urmă nu s-a mai finalizat, deoarece pe 2 noiembrie 1991 a decedat tatăl meu, Rusu Andrei, care suferea, se pare, de pancreatită, cauza directă a decesului fiind însă un infarct. Avea doar 41 de ani. Decesul tatălui meu a amplificat conflictul care exista deja între mama mea și bunica mea, Hurait Iolanda, care a avut un șoc foarte puternic la pierderea unicului copil. Bunicul meu, Rusu Gheorghe, care a fost și el foarte afectat, a decedat și el în anul următor, mai exact pe 19 iunie 1992, iar bunica mea s-a ocupat de toate detaliile legate de înmormântare, ca și când nu ar fi fost divorțați.
Nici căsătoria dintre Ordodi Iosif și Czupper Lucia nu s-a dovedit mai durabilă. În ciuda eforturilor celorlalți membri ai familiei de a-i împăca, cei doi au divorțat în 1997. Ambii s-au recăsătorit ulterior dar nu au mai avut copii. Ordodi Iosif s-a recăsătorit în 2004 la Pecica cu Hagyak Liliana, dar au divorțat recent.
Mama sa, Ordodi (născută Hurait) Elena a început să aibă probleme tot mai serioase de sănătate, din cauza acelei poliartrite reumatoide, având și probleme cu inima. În cele din urmă, a decedat la 1 septembrie 1999. Soțul ei, Ordodi Martin (Marci bacsi), a decedat și el după o lungă suferință pe 24 noiembrie 2004. El a fost ultimul din familie care a locuit în casa familiei Hurait, care, după decesul lui, a fost vândută.
Ultima membră a familiei Hurait care a purtat acest nume a fost bunica mea, Hurait Iolanda (Oli).
Din păcate, pe 1 decembrie 2012, la vârsta de 87 de ani, a suferit un accident, căzând de pe un scaun pe care se urcase ca să ia ceva de pe sobă. Și-a fracturat oasele de la șold și de la picioare. A supraviețuit operației, dar n-a mai putut umbla; urma să facă un tratament de recuperare. A fost internată pentru o perioadă (decembrie 2012 - ianuarie 2013) la spitalul de la Ghioroc, de unde a fost adusă acasă la sfârșitul lunii ianuarie. Din cauza șederii excesive la pat a făcut probabil o embolie pulmonară, care s-a adăugat celorlalte probleme cardiovasculare și cerebrale iar ca urmare a faptului că organismul era foarte slăbit a decedat în seara zilei de 29 ianuarie 2013.
Ea a trăit destul de mult ca să participe la căsătoria nepotului, Rusu Raularian, cu Gheorghieș Daniela-Livia, care a avut loc la Cluj-Napoca (unde ambii urmaseră cursurile Facultății de Geografie) pe 21 iulie 2007. De asemenea, s-a bucurat și de strănepoata Rusu Laura-Olivia, care a venit pe lume pe 27 iulie 2009, și a aflat și de cel de-al doilea strănepot, Rusu Darian-George, născut pe 24 septembrie 2013.
În ceea ce o privește pe Ordodi Irina, ea are o relație de lungă durată cu Sime Bogdan. Ei doi nu sunt oficial căsătoriți dar locuiesc împreună la Arad, iar din 2016 au o fetiță, Gloria.
Schiță genealogică a familiei Hurait (provizorie)
Din motive de confidențialitate a datelor personale, până în momentul în care primesc un eventual acord scris din partea celor aflați încă în viață, nu voi menționa în cazul lor datele privind nașterea sau căsătoria. În cazul persoanelor de sex feminin, voi menționa numele de familie de la naștere (nu cel obținut prin căsătorie), acolo unde îl cunosc. Simbolul * se referă la naștere, oo la căsătorie, + la deces, o/o la divorț, ++ la faptul că nu are urmași. Semnele de întrebare, care sunt destul de dese, indică faptul că nu se cunoaște informația sau că aceasta este incertă. Persoanele scrise cu caractere îngroșate (bold) sunt cele care sunt efectiv (prin sânge) membre ale familiei Hurait. Am încercat o numerotare inteligibilă. Numărul de cifre reprezintă generația; toate cifrele (în afară de ultima) sunt identice cu cele ale părintelui; ultima cifră reprezintă al câtelea copil al acelui părinte este persoana respectivă. Am utilizat numele actuale ale localităților. Se vor face actualizări periodic.
(1) Hurait Gyorgy * 22.08.1880 Pecica + ??.??. 19?? Pecica oo 16.05.1904 Pecica
A doua a fost Hurait Maria, născută la 22 ianuarie 1923, și cunoscută mai mult cu numele de alint Bobi (Babi). Ea a fost cea mai educată din familie, reușind să facă mai mult decât obișnuitele clase primare, având apoi, după război, și o carieră în organizația de femei a Partidului Comunist Român.
A treia a fost bunica mea, Hurait Iolanda, născută pe 19 octombrie 1925, și cunoscută mai mult ca Ioli (Joli), deși eu i-am spus întotdeauna Oli.
Mereu am crezut că au fost doar trei surori, dar în registrul de nașteri (sau botezuri) de la SJAN Arad am găsit și o a patra soră - Hurait Rozalia, născută pe 23 septembrie 1927, dar care, din păcate, a decedat după doar trei zile, pe 26 septembrie 1927, din cauze necunoscute.
În această perioadă, bunicii copiilor nou-născuți, Hurait György și Ilona (născută Petrovics), s-au decis să își încerce norocul și dincolo de Ocean. Ei au plecat temporar la muncă în America în 1926 și păstrez o fotografie cu ei din Cleveland, unde au locuit o perioadă. După câtva timp, au revenit la Pecica, și cu banii câștigați au ajutat familia, iar o parte din bani a fost depusă la bancă.
Odată cu marea criză economică din 1929-1933, au apărut și problemele în familia Hurait. În primul rând, o bună parte din banii câștigați cu multă sudoare în America s-au pierdut deoarece banca la care au fost depuși a falimentat.
Pierderea cea mai mare a fost însă decesul tinerei mame, Hurait Ilona (născută Bajczura), în urma unei sarcini extrauterine, pentru care nu s-a putut face nimic, în data de 15 martie 1931, la 31 de ani neîmpliniți. A fost cea mai mare tragedie posibilă, pe care bunica mea, în vârstă de doar 5 ani și jumătate atunci, a resimțit-o toată viața, în paralel cu extraordinara admirație pentru tatăl ei, care a reușit după aceea, singur, și fără să se recăsătorească vreodată, să crească și să educe trei fete rămase orfane de mamă din fragedă copilărie.
Doi ani mai târziu, Hurait Iosif, tatăl celor trei fete, a rămas și fără ajutorul său principal în treburile gospodărești și în creșterea copiilor săi - mama sa, Hurait Ilona (născută Petrovics), a decedat pe 29 aprilie 1933, la doar 56 de ani. Cei doi bunici nu au mai supraviețuit nici ei foarte mult (deocamdată nu cunosc datele lor de deces), dar oricum nu se putea pune o bază foarte mare pe ei în creșterea copiilor, având în vedere și vârsta lor. Bunica cealaltă, din partea mamei, era decedată încă din 1908. În ceea ce-l privește pe Hurait György, bunicul (vitreg) pe care l-a cunoscut mai bine, bunica mea, Oli, nu avea o părere prea bună despre el fiindcă era ”rău” și deseori le pedepsea pe fete, și în special pe ea, și chiar le mai bătea, sau le punea să stea în genunchi pe boabe de porumb - o pedeapsă de care n-am mai auzit, dar pe care bunica mea o considera groaznică.
Pe măsură ce au crescut, fetele au început să preia o parte din treburile gospodărești, să își ajute tatăl. Acesta lucra din greu, ca zilier, atât în agricultură, cât și la fabrica ”lui Eckel”, și uneori trebuia să meargă noaptea la gară să descarce marfa din trenurile care soseau la Pecica. Aveau și o căruță cu doi cai, de care bunica mea își aduce cu drag aminte (pe unul din cai îl chema Miți), și aceștia știau singuri drumul spre casă - deseori când stăpânul era obosit la câmp și mai adormea, sau după vreo seară mai lungă la bar, era adus acasă de cei doi cai isteți. Una din întâmplările pe care bunica le povestea adeseori era cea în care tatăl ei era plecat cu căruța și cu caii dincolo de Mureș, la pădure, iarna, și din cauza frigului Mureșul a înghețat și compa (bacul) cu care se trecea nu a mai putut circula. Totuși, Ioșca (Hurait Iosif) nu a vrut să-și lase fetele singure, înghețate și îngrijorate, și a preferat (singur dintre toți câți erau dincolo) să traverseze Mureșul înghețat cu caii și cu căruța, cu riscul de a se îneca, dacă s-ar fi rupt gheața, care era destul de proaspătă.
În a doua jumătate a anilor 1930, fetele nu au mai avut ce face și au trebuit să intre încă din adolescență în câmpul muncii. Tușa Ilon (Hurait Elisabeta Ilona) a ajuns fată de casă, un fel de servitoare, la o familie de avocați din Pecica (familia Moldovan), încă din 1936 și până după al doilea război mondial. Despre Babi (Hurait Maria) nu știu sigur unde a lucrat la început, dar la un moment dat a devenit muncitoare la Uzinele Textile Arad (UTA). Bunica mea, Oli (Hurait Iolanda), a ajuns la Arad încă de la 14 ani, în 1939, și s-a angajat inițial la un patron evreu, la o fabrică de nasturi, apoi a devenit servitoare (fată de casă) la o familie de ingineri, despre care a avut o părere foarte bună, și la care a stat pe perioada războiului. Ulterior, imediat după război, s-a angajat și ea ca muncitoare la UTA, unde a rămas până în 1949, perioadă în care a început să aibă probleme cu auzul, din cauza zgomotului produs de războaiele de țesut.
Perioada comunistă: familiile Rusu, Ordodi și Dufala
După război, cele trei fete erau deja la vârsta la care se puteau gândi la măritiș. Din acest punct de vedere, bunica mea, Oli (Hurait Iolanda), deși cea mai mică, a fost cea mai precoce: ea s-a căsătorit cu bunicul meu, Rus(u) Gheorghe, la Arad, pe 19 octombrie 1949, exact în ziua în care împlinea 24 de ani (deocamdată nu am putut verifica exactitatea zilei, mă bazez strict pe mărturii orale). Bunicul meu avea 26 de ani la momentul respectiv (născut fiind pe 8 septembrie 1923) și era un tânăr care părea să aibă în față o carieră militară de succes, în aviație, ca pilot. De altfel, cei doi s-au mutat temporar la București, unde bunicul meu urma niște cursuri, dar în 1950 s-au întors înapoi la Arad, iar bunica a preferat să-l nască chiar acasă la ea, la Pecica, pe unicul său fiu, tatăl meu, Rusu Andrei, pe 9 septembrie 1950. Ei s-au mutat în Arad, unde au locuit inițial pe strada Cloșca, apoi s-au mutat pe strada Gheorghe Doja (în cartierul Pârneava), într-o curte, ca și chiriași, la tanti Barbu, unde tatăl meu și-a petrecut copilăria, adolescența și tinerețea. Bunicul meu a renunțat la cariera militară, angajându-se în Arad la Sere (unde a fost multă vreme magazioner), iar bunica mea, după ce a stat zece ani acasă, s-a angajat din 1960 din nou la UTA, apoi la Fabrica de Ochelari, și în cele din urmă la Arădeanca (Fabrica de Păpuși), unde a petrecut cea mai lungă perioadă, și de unde s-a pensionat anticipat, în 1982, ca să poată avea grijă de mine.
Revenind însă la anul 1950, pe 26 noiembrie a decedat, la doar 52 de ani, Hurait György, care n-a apucat așadar să se bucure prea mult de nepoți. Motivele decesului sunt neclare, dar se pare că fusese deja bolnav de mai multă vreme, fiind îngrijit de cele trei fiice ale sale.
În anii următori s-au căsătorit și cele două fete mai mari. Tușa Ilon (Hurait Elisabeta Ilona) s-a căsătorit la începutul anilor 1950 (încă nu știu exact data, dar e posibil să fi fost în 1951) cu Ordodi Martin (născut în Pecica la 17 aprilie 1925). Cei doi au avut și ei un singur fiu, pe Ordodi Iosif Martin, născut la Pecica. Tușa Ilon a muncit, alături de soțul ei, pământurile familiei Ordodi la începutul anilor 1950, apoi au fost amândoi angajați la Gospodăria Agricolă Colectivă (GAC, viitorul CAP) din Pecica. La începutul anilor 1960 însă tușa Ilon a fost diagnosticată cu poliartrită reumatoidă și a fost nevoită să abandoneze câmpul muncii, rămânând casnică pentru restul vieții. Ea a moștenit casa părintească a familiei Hurait din Pecica, fiind de altfel singura dintre cele trei surori care a rămas în satul natal.
Babi (Hurait Maria) s-a căsătorit tot în prima parte a anilor 1950, cel mai probabil în 1953 (nici în acest caz nu am reușit să aflu exact data), cu Dufala Adrian, tot din Pecica, și cam de aceeași vârstă cu ea. Din păcate, informațiile pe care le am despre această familie sunt foarte sumare. Ei nu au avut copii și au și divorțat după câțiva ani, posibil în 1959. Din ceea ce mi-a spus bunica, între cei doi existau și unele divergențe ideologice, ba chiar e posibil ca autoritățile comuniste să-i fi impus mătușii mele divorțul. Ea intrase în partid (Partidul Muncitoresc Român, viitorul PCR) și ajunsese chiar șefa organizației de femei pe secție (sau pe întreprindere - UTA, dar nu știu chiar exact), iar căsătoria cu un reprezentant al ”chiaburilor”, cum am înțeles că era considerat soțul ei, nu era văzută cu ochi buni. Probabil au fost și alte motive la mijloc, cert este că a fost o căsătorie de scurtă durată și fără urmași.
Cum nu a avut copii, tușa Babi a fost foarte legată de cei doi nepoți din partea celor două surori, în special de tatăl meu, căruia i-a fost ca o a doua mamă. Pasionată de istorie și geografie, tușa Babi a călătorit prin toată țara, uneori împreună cu tatăl meu, pe care îl ducea mereu în excursii. În arhiva familiei, au supraviețuit numeroase poze pe care cei doi le-au făcut prin diverse părți ale țării. A muncit aproape toată viața la Uzinele Textile Arad (UTA). În Arad, ea a locuit pe strada Octavian Goga, în centrul orașului; a decedat din păcate devreme, la doar 53 de ani, pe 5 august 1976, din cauza unui cancer descoperit prea târziu. Casa ei i-a lăsat-o moștenire familiei Rusu, în patrimoniul căreia se află și în prezent. Acolo au locuit bunicii mei începând din toamna lui 1976, după ce s-au mutat de pe strada Gheorghe Doja.
Tatăl meu nu a apucat însă să stea efectiv acolo, deoarece încă din 29 aprilie 1976 era căsătorit cu mama mea, Tatu Leana, născută pe 24 iunie 1952 la Islaz (județul Teleorman), și care a ajuns la Arad printr-un complex de factori, în principal legați de traiectoria ei școlară și de faptul că părinții ei au dat-o în grija surorii ei mai mari, Ana, care s-a căsătorit la Oradea și apoi s-a mutat cu familia și cu serviciul la Arad. Astfel, după ce a făcut școala generală în satul natal, mama a făcut Liceul Economic, inițial (clasa a noua) la Oradea și apoi (celelalte clase) la Arad, urmând-o în sens profesional pe sora ei, Ana, care terminase Academia de Studii Economice din București. La momentul căsătoriei cu tatăl meu, mama era studentă la Facultatea de Științe Economice din Timișoara. Tatăl meu a făcut Liceul nr. 3 din Arad (actuala clădire a Liceului Csiki Gergely, dar pe vremea aceea erau și secții cu limba de predare română) și apoi a încercat de două ori fără succes să intre la Facultatea de Geografie din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, între cele două tentative făcând și armata (la grăniceri - Câmpulung la Tisa, Borș și Giurgiu), și apoi o școală postliceală tehnică, în urma căreia a devenit proiectant principal la CCSITVA, ulterior redenumit ICPVA - Institutul de Cercetare și Proiectare Vagoane Arad, care practic funcționa în cadrul Fabricii de Vagoane din Arad.
Părinții mei au primit un apartament într-un bloc pe Calea Aurel Vlaicu. Au avut un singur copil, pe mine, Rusu Raularian, născut pe 28 februarie 1977; eu în Vlaicu mi-am petrecut copilăria și adolescența, deși stăteam mult timp și la bunicii din partea tatălui pe strada Octavian Goga. Pentru o scurtă perioadă de timp, în 1989-1990, am făcut schimb de locuințe cu bunica Oli - noi ne-am mutat pe Octavian Goga, iar ea a venit în locul nostru la bloc, dar în cele din urmă s-a dovedit neviabilă această variantă și fiecare a revenit la apartamentul său.
Ordodi Iosif a urmat cursurile Liceului ”Gheorghe Lazăr” din Pecica și apoi a lucrat mulți ani ca mecanic pe locomotivă, la Pecica și la Arad. În 1979 s-a căsătorit cu Czupper Lucia Rujița, născută la Peregu Mare. Cei doi au locuit la Pecica, inițial împreună cu părinții lui Jozsi, apoi au cumpărat o casă a lor, în apropierea casei părintești. Curând s-a născut singura lor fiică, Ordodi Irina. Ea a urmat școala generală în Pecica, apoi a făcut Liceul CFR din Arad (clasa de mate-info), în anii 1990, stând în gazdă chiar la bunica mea Oli, care era mătușa ei, pe strada Octavian Goga.
Bunica mea, Hurait Iolanda, locuia singură din 1985, când a divorțat de bunicul meu, Rusu Gheorghe, din cauza unor neînțelegeri, revenind și la numele de fată. Bunicul meu s-a mutat în mai multe locații, unde a stat în chirie, și unde îl vizitam cu părinții mei, în special împreună cu tatăl meu.
Perioada de după 1990
A fost o perioadă destul de tulbure, de ”neagră” în primii ani. Părinții mei, Rusu Andrei și Leana, după o perioadă destul de lungă de neînțelegeri, au decis să divorțeze în 1991. Procesul de divorț, care a fost destul de complicat, a durat destul de mult, dar în cele din urmă nu s-a mai finalizat, deoarece pe 2 noiembrie 1991 a decedat tatăl meu, Rusu Andrei, care suferea, se pare, de pancreatită, cauza directă a decesului fiind însă un infarct. Avea doar 41 de ani. Decesul tatălui meu a amplificat conflictul care exista deja între mama mea și bunica mea, Hurait Iolanda, care a avut un șoc foarte puternic la pierderea unicului copil. Bunicul meu, Rusu Gheorghe, care a fost și el foarte afectat, a decedat și el în anul următor, mai exact pe 19 iunie 1992, iar bunica mea s-a ocupat de toate detaliile legate de înmormântare, ca și când nu ar fi fost divorțați.
Nici căsătoria dintre Ordodi Iosif și Czupper Lucia nu s-a dovedit mai durabilă. În ciuda eforturilor celorlalți membri ai familiei de a-i împăca, cei doi au divorțat în 1997. Ambii s-au recăsătorit ulterior dar nu au mai avut copii. Ordodi Iosif s-a recăsătorit în 2004 la Pecica cu Hagyak Liliana, dar au divorțat recent.
Mama sa, Ordodi (născută Hurait) Elena a început să aibă probleme tot mai serioase de sănătate, din cauza acelei poliartrite reumatoide, având și probleme cu inima. În cele din urmă, a decedat la 1 septembrie 1999. Soțul ei, Ordodi Martin (Marci bacsi), a decedat și el după o lungă suferință pe 24 noiembrie 2004. El a fost ultimul din familie care a locuit în casa familiei Hurait, care, după decesul lui, a fost vândută.
Ultima membră a familiei Hurait care a purtat acest nume a fost bunica mea, Hurait Iolanda (Oli).
Din păcate, pe 1 decembrie 2012, la vârsta de 87 de ani, a suferit un accident, căzând de pe un scaun pe care se urcase ca să ia ceva de pe sobă. Și-a fracturat oasele de la șold și de la picioare. A supraviețuit operației, dar n-a mai putut umbla; urma să facă un tratament de recuperare. A fost internată pentru o perioadă (decembrie 2012 - ianuarie 2013) la spitalul de la Ghioroc, de unde a fost adusă acasă la sfârșitul lunii ianuarie. Din cauza șederii excesive la pat a făcut probabil o embolie pulmonară, care s-a adăugat celorlalte probleme cardiovasculare și cerebrale iar ca urmare a faptului că organismul era foarte slăbit a decedat în seara zilei de 29 ianuarie 2013.
Ea a trăit destul de mult ca să participe la căsătoria nepotului, Rusu Raularian, cu Gheorghieș Daniela-Livia, care a avut loc la Cluj-Napoca (unde ambii urmaseră cursurile Facultății de Geografie) pe 21 iulie 2007. De asemenea, s-a bucurat și de strănepoata Rusu Laura-Olivia, care a venit pe lume pe 27 iulie 2009, și a aflat și de cel de-al doilea strănepot, Rusu Darian-George, născut pe 24 septembrie 2013.
În ceea ce o privește pe Ordodi Irina, ea are o relație de lungă durată cu Sime Bogdan. Ei doi nu sunt oficial căsătoriți dar locuiesc împreună la Arad, iar din 2016 au o fetiță, Gloria.
Schiță genealogică a familiei Hurait (provizorie)
Din motive de confidențialitate a datelor personale, până în momentul în care primesc un eventual acord scris din partea celor aflați încă în viață, nu voi menționa în cazul lor datele privind nașterea sau căsătoria. În cazul persoanelor de sex feminin, voi menționa numele de familie de la naștere (nu cel obținut prin căsătorie), acolo unde îl cunosc. Simbolul * se referă la naștere, oo la căsătorie, + la deces, o/o la divorț, ++ la faptul că nu are urmași. Semnele de întrebare, care sunt destul de dese, indică faptul că nu se cunoaște informația sau că aceasta este incertă. Persoanele scrise cu caractere îngroșate (bold) sunt cele care sunt efectiv (prin sânge) membre ale familiei Hurait. Am încercat o numerotare inteligibilă. Numărul de cifre reprezintă generația; toate cifrele (în afară de ultima) sunt identice cu cele ale părintelui; ultima cifră reprezintă al câtelea copil al acelui părinte este persoana respectivă. Am utilizat numele actuale ale localităților. Se vor face actualizări periodic.
(1) Hurait Gyorgy * 22.08.1880 Pecica + ??.??. 19?? Pecica oo 16.05.1904 Pecica
(2) Petrovics Julianna Ilona * 08.01.1877 Pecica + 29.04.1933
(3) 1. Hurait Iosif (József) * 6.01.1898 Pecica + 26.11.1950 Pecica oo ??.??.1920 Pecica
(4) Bajczura Elena (Ilona) * 24.03.1900 Pecica + 15.03.1931 Pecica
(5) 1.1. Hurait Elena (Ilona) * 7.08.1921 Pecica + 1.09.1999 Pecica oo 195? Pecica
(6) Ordodi Martin * 17.04.1925 Rovine (Pecica) + 24.11.2004 Arad?
(7) 1.1.1. Ordodi Iosif Martin * Pecica oo 1979 o/o 1997
(8) Czupper Lucia Rujița * Peregu Mare
(9) II. oo 2004 Hagyak Liliana * Șeitin o/o 2018
(10) 1.1.1.1. Ordodi Irina * Arad
(11) Sime Bogdan * ???? Arad
(12) 1.1.1.1.1 Sime Gloria * 2016 Arad
(13) 1.2. Hurait Maria * 23.01.1923 Pecica + 05.08.1976 Arad oo 1953? Pecica? o/o ? ++
(14) Dufala Adrian * 1923? Pecica? + 1976? ????
(15) 1.3. Hurait Iolanda * 19.10.1925 Pecica + 29.01.2013 Arad oo 19.10.1949 Arad o/o
(16) Rus Gheorghe * 8.09.1923 Arad-Gai + 19.06.1992 Arad
(17) 1.3.1. Rusu Andrei * 9.09.1950 Pecica + 2.11.1991 Arad oo 29.04.1976 Arad
(18) Tatu Leana * 26.06.1952 Islaz
(19) 1.3.1.1. Rusu Raularian * 28.02.1977 Arad oo 21.07.2007 Cluj-Napoca
(20) Gheorghieș Daniela-Livia * 23.11.1978 Turda
(21) 1.3.1.1.1. Rusu Laura-Olivia * 27.07.2009 Cluj-Napoca
(22) 1.3.1.1.2. Rusu Darian-George * 24.09.2013 Cluj-Napoca
(23) 1.4. Hurait Rozalia * 23.09.1927 Pecica + 26.09.1927 Pecica ++
(3) 1. Hurait Iosif (József) * 6.01.1898 Pecica + 26.11.1950 Pecica oo ??.??.1920 Pecica
(4) Bajczura Elena (Ilona) * 24.03.1900 Pecica + 15.03.1931 Pecica
(5) 1.1. Hurait Elena (Ilona) * 7.08.1921 Pecica + 1.09.1999 Pecica oo 195? Pecica
(6) Ordodi Martin * 17.04.1925 Rovine (Pecica) + 24.11.2004 Arad?
(7) 1.1.1. Ordodi Iosif Martin * Pecica oo 1979 o/o 1997
(8) Czupper Lucia Rujița * Peregu Mare
(9) II. oo 2004 Hagyak Liliana * Șeitin o/o 2018
(10) 1.1.1.1. Ordodi Irina * Arad
(11) Sime Bogdan * ???? Arad
(12) 1.1.1.1.1 Sime Gloria * 2016 Arad
(13) 1.2. Hurait Maria * 23.01.1923 Pecica + 05.08.1976 Arad oo 1953? Pecica? o/o ? ++
(14) Dufala Adrian * 1923? Pecica? + 1976? ????
(15) 1.3. Hurait Iolanda * 19.10.1925 Pecica + 29.01.2013 Arad oo 19.10.1949 Arad o/o
(16) Rus Gheorghe * 8.09.1923 Arad-Gai + 19.06.1992 Arad
(17) 1.3.1. Rusu Andrei * 9.09.1950 Pecica + 2.11.1991 Arad oo 29.04.1976 Arad
(18) Tatu Leana * 26.06.1952 Islaz
(19) 1.3.1.1. Rusu Raularian * 28.02.1977 Arad oo 21.07.2007 Cluj-Napoca
(20) Gheorghieș Daniela-Livia * 23.11.1978 Turda
(21) 1.3.1.1.1. Rusu Laura-Olivia * 27.07.2009 Cluj-Napoca
(22) 1.3.1.1.2. Rusu Darian-George * 24.09.2013 Cluj-Napoca
(23) 1.4. Hurait Rozalia * 23.09.1927 Pecica + 26.09.1927 Pecica ++
