Am avut unele rețineri în a scrie această pagină de blog, pentru că titlul este exagerat în două direcții: în primul rând nu am nici cea mai mică informație despre genealogia familiei Kovács (sau Covaci) și, totodată, nu sunt deloc sigur că această familie se înrudește în vreun fel cu familia mea. Pentru prima parte, scuza este aceeași ca și pentru alte secțiuni ale acestui blog: chiar dacă nu am nici un fel de informații în acest moment, există dorința de a creiona, în viitor, o astfel de genealogie a familiei Kovács, mai ales dacă se dovedește că, într-adevăr, am fi rude. Și dacă nu este vorba despre o familie Kovács, oricum această pagină de blog trebuie să existe pentru una din liniile mele genealogice despre care, deocamdată, nu am aproape nici un fel de informații.
Partea a doua se bazează mai mult pe o presupunere și o informație primită dintr-o singură sursă, pe cale orală. Mai exact, așa cum am precizat în pagina de blog dedicată familiei Hurait (a se vedea aici), tanti Manczi, o prietenă bună de-a bunicii, mi-a spus odată că pe bunicul bunicii mele l-ar fi chemat Kovács (sau Covaci, se pronunță la fel).
Situația a fost descrisă și în blogul dedicat familiei Hurait, voi relua aici doar câteva idei esențiale. Bunica bunicii mele, Petrovics Juliánna Ilona, s-a născut la Pecica Română (astăzi parte din orașul Pecica) la 8 ianuarie 1877, într-o familie mixtă și săracă. Tatăl ei, Petrovics Balázs (sau Vazul), era de fapt de origine sârbă, fiind ortodox, cu numele originar (nemaghiarizat) Petrović Vasile. Mama ei era maghiară, romano-catolică, și avea numele de fată Kömives Mária (căsătorită Petrovics). Ambii erau din Pecica. Petrovics Juliánna Ilona a avut mulți frați și surori, ea fiind printre ultimii veniți pe lume într-o familie numeroasă. Toți copiii au fost botezați la biserica romano-catolică din Pecica Maghiară, dar ei au continuat să locuiască în Pecica Română, alături de comunitatea ortodoxă (română și sârbă). Tatăl, Petrovics Balázs, avea peste 50 de ani când Petrovics Juliánna Ilona s-a născut, și a murit când ea avea o vârstă fragedă.
În anul 1897, când avea 20 de ani, Petrovics Juliánna Ilona a avut o aventură amoroasă. Nu se știe precis cu cine. În familia noastră, secretul a fost mereu păstrat, deși, probabil, bunica mea și surorile ei știau despre ce (cine) era vorba, dar situația a fost foarte delicată și rușinoasă pentru toată familia. Așa că, pur și simplu, acest subiect nu avea voie să existe. De aceea practic pot să spun că am avut noroc că am aflat de la tanti Manczi această informație, că pe iubitul stră-străbunicii mele l-ar fi chemat Kovács (Covaci). Bunica mea, care era de față, nu a contestat sau protestat față de ce a spus tanti Manczi, așa că am un motiv în plus să cred că această informație ar fi adevărată. Din păcate, nici bunica mea, nici tanti Manczi nu mai sunt în viață ca să mai pot întreba ceva.
Pe de altă parte, există o altă ”poveste”, să-i spunem oficială, în cadrul familiei noastre, pe care am auzit-o repetată de atâtea ori, încât am ajuns să cred că ar putea fi și aceasta, măcar parțial, adevărată. Se spune că acest iubit (fără nume în povestea ”oficială”) ar fi fost ucis de taurul comunal (bica) pe care l-ar fi avut în grijă și care a scăpat la un moment dat de sub control. Întâmplarea s-ar fi petrecut la Vinga sau în apropiere (la Orțișoara sau la Mailat). Cumva, povestea se leagă și de faptul că stră-străbunica mea, Petrovics Juliánna Ilona, ar fi avut o soră mai mare (sau mai multe) stabilite acolo, fapt care pare să fie adevărat, bunica mea povestind deseori despre neamurile pe care le-am avea la Vinga sau la Orțișoara din partea bunicii ei. Oricum, revenind la ideea de bază, aceasta este că de fapt iubitul ei (acest presupus Kovács) ar fi avut de fapt cele mai nobile intenții în ceea ce o privește pe stră-străbunica mea, și deci ar fi vrut să se căsătorească cu ea, doar că nu a mai apucat. Dacă povestea este reală, atunci decesul său poate fi datat cu aproximație în anul 1897, probabil vara, sau oricum, după martie sau aprilie.
Și asta pentru că el ar fi trebuit să fie evident în viață atunci când a fost conceput copilul, și anume străbunicul meu, József (Iosif). Străbunicul meu s-a născut pe data de 6 ianuarie 1898 în casa în care locuia mama sa, Petrovics Juliánna Ilona, în Pecica Română la numărul 1263. Nașterea a fost anunțată la Oficiul Stării Civile de bunica noului născut, văduva Petrovics Mária (născută Kömives). În dreptul tatălui copilului este trasă o linie. În consecință, copilul a primit numele de familie al mamei, Petrovics. Astfel, străbunicul meu a avut în primii ani din viață numele Petrovics József.
De la prenumele străbunicului meu, József (Iosif), am făcut presupunerea că și prenumele tatălui său biologic ar fi tot József. Este, desigur, o simplă speculație, dar tot e mai mult decât nimic; ea se bazează pe ipoteza cam romantică, ce-i drept, că mama și-ar fi dorit ca fiul să moștenească de la tatăl său măcar prenumele, dacă numele de familie nu s-a putut. Bineînțeles, la fel de bine putea să fie și invers, și ca mama să nu-și mai dorească să audă vreodată de numele acelui iubit care a abandonat-o.
Chiar și așa, a căuta un anume Kovács József în Pecica la sfârșitul secolului al 19-lea pare să fie destul de dificil, având în vedere că atât numele cât și prenumele erau destul de obișnuite. Și în plus, chiar dacă aș găsi pe câțiva, sau chiar doar pe unul singur, ce garanții ar putea să existe că acesta este chiar cel căutat? Poate că, dacă s-ar confirma și povestea ”oficială”, și aș găsi un astfel de Kovács decedat la Vinga sau Orțișoara în anul 1897, atunci poate că s-ar putea confirma, având în vedere toate informațiile, că acesta ar fi fost într-adevăr tatăl biologic al străbunicului meu.
Oricum, viața a mers înainte. Stră-străbunica mea, necăsătorită și cu un copil mic de crescut, a avut probabil o viață destul de grea. Cu siguranță, faptul că ea s-a căsătorit în cele din urmă a fost un lucru benefic, din toate punctele de vedere. Astfel, și copilul a putut să aibă un tată, fie el și vitreg. Astfel, la mai bine de 6 ani de la nașterea copilului, pe 16 mai 1904, Petrovics Juliánna Ilona, în vârstă deja de 27 de ani, s-a căsătorit cu Hurait György, cu 3 ani mai tânăr decât ea, fiind născut pe 22 august 1880, la Pecica Română, romano-catolic de origine slovacă, fiul lui Hurait Mihály (decedat la momentul respectiv) și Hurait Mária, născută (cu numele de fată) Iuricza. Cei doi miri apar ca locuind în Pecica Română, la casa cu numărul 244, probabil casa mirelui. Ceea ce știu 100% sigur este că Hurait György NU este tatăl biologic al străbunicului meu, și de fapt cei doi nici nu au mai avut copii. Este posibil ca Hurait György să nici nu fi putut avea copii; la fel, se poate specula că poate stră-străbunica mea nu mai putea avea copii. Cert este că străbunicul meu nu a avut frați (vitregi).
Probabil că la momentul căsătoriei era de la sine înțeles că tatăl vitreg, Hurait György, îl va adopta pe străbunicul meu, care avea doar 6 ani atunci. Sau poate că, dimpotrivă, adopția a fost încurajată și de faptul că cei doi nu au putut avea copii. Oricum ar fi fost, au trecut câțiva ani, și abia pe 1 mai 1909, așa cum apare explicat într-o notă adițională pe foaia de naștere a străbunicului meu, care avea deja 11 ani și putea înțelege mai bine situația, acesta a fost adoptat oficial de Hurait György, și astfel numele a fost oficial schimbat din Petrovics József în Hurait József, nume cu care avea să fie de altfel cunoscut în comunitatea pecicană și pe care avea să-l transmită mai departe fiicelor lui, inclusiv bunicii mele, mama tatălui meu. Numele de Hurait nu s-a transmis însă și mai departe, deoarece Hurait József nu a avut fii, ci doar fiice, care au preluat numele de familie al soțului. Este interesant de remarcat că atât bunica mea, cât și surorile ei și familiile lor, au păstrat relații bune de ”rudenie” cu toți membrii familiei Hurait din Pecica, cu toate că nu erau cu adevărat rude de sânge, după cum bine știa toată lumea. Iar acum în cimitirul din Pecica odihnesc trei Hurait Ilona una lângă alta: soția lui Hurait György (născută Petrovics), bunica bunicii mele; soția lui Hurait József (născută Bajczura), mama bunicii mele; și sora mai mare a bunicii mele, Hurait Ilona, căsătorită Ordodi.
În schimb, peste amintirile privind tatăl biologic al străbunicului meu s-a așternut un văl al uitării, care va fi greu de înlăturat. Această postare este un prim pas în această direcție, dar va fi greu să se mai poată face încă un pas sau mai mulți. Noile tehnici și tehnologii în domeniul geneticii ar putea fi de ajutor, cine știe. Menționez că este singurul din cei 16 stră-străbunici ai mei al cărui nume nu îl cunosc cu certitudine și s-ar putea ca totul să rămână la acest nivel, de speculație.
