La fel ca și în cazul altor postări, titlul este mai mult o dorință, un proiect - care poate deveni realitate cândva, dar care acum este într-o stare incipientă. Despre familia Kömives nu am știut că face parte din lungul șir de familii de care au aparținut strămoșii mei decât în urma investigațiilor pe care le-am întreprins, începând cu anul 2008, la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale (SJAN) Arad. Bunica mea, care încă trăia la momentul respectiv, și cu care am avut discuții încă din copilărie despre ”neamuri”, nu știa la rândul ei că am fi înrudiți în vreun fel cu această familie, deși este vorba chiar despre strămoșii ei, din linia maghiară și romano-catolică a familiei. Pe undeva este de înțeles: ultima persoană din familie care a purtat acest nume (doar ca fată), Kömives Mária, s-a născut în 1841 și a murit cândva în prima jumătate a secolului XX, după anul 1904, dar aproape sigur înainte ca bunica mea (născută în 1925) să fi apucat să o cunoască - și oricum, s-ar fi putut să o cunoască doar după numele primit în urma căsătoriei, Petrovics (Petrovici). Kömives Mária (căsătorită Petrovics) era străbunica bunicii mele; bunica mea nu-și aducea aminte să-și fi cunoscut vreun străbunic sau străbunică, și e oricum e probabil ca această străbunică să-și fi petrecut ultimii ani de viață în alt sat, în apropiere de Jimbolia (comitatul Torontal, pe atunci, azi în județul Timiș), unde domicilia în 1904, când avem ultima veste de la ea. În orice caz, relațiile par să fi încetat încă de pe atunci, deoarece nimeni dintre neamurile mele din Pecica nu au cunoștință că am fi înrudiți cumva cu vreuna din numeroasele familii Kömives care există în localitate.
Povestea începe însă mult mai de demult, încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea, când sunt colonizate numeroase familii de maghiari la Pecica. Despre contextul istoric al acelor vremuri am scris într-o postare anterioară, despre familia Kiss / Kis, o altă familie strămoșească, de altfel de pe aceeași linie cu familia Kömives. Conscripția din 1752 publicată de Gheorghe Ciuhandu (Românii din Câmpia Aradului, 1940) și republicată în Monografia Pecica, indică numele tuturor capilor de familie din localitate, inclusiv a celor noi veniți, coloniștii maghiari, care se alăturaseră recent populației române și sârbe existente anterior. Noua parohie romano-catolică a fost înființată încă din 1753, anul din care datează și primul registru parohial, pe care l-am studiat la SJAN - este vorba de Oficiul Parohial Romano-Catolic (OPRC) Rovine, registrul 6, care deține datele cu privire la botezuri, căsătorii și decese în perioada 1753-1779, fiind urmat de registrul 7, cu aceleași liste, pentru perioada 1779-1806. Numerotarea registrelor aparține angajaților de la SJAN - evident că, pentru preoții romano-catolici, acestea au fost primele registre. Limba în care se scria în aceste registre era latină - pentru mine, cel puțin, mult mai ușor de descifrat decât slavona și caracterele chirilice care caracterizau registrele ortodoxe din aceeași perioadă, acolo unde acestea existau.
Din 1766, numărul coloniștilor maghiari era deja suficient de mare pentru ca localitatea să se împartă în două localități distincte, cu administrații diferite - Pecica Veche, sau Pecica Română, sau Pecica Sârbă, pe de o parte, și noua localitate a coloniștilor - Pecica Maghiară, rebotezată în secolul XX Rovine. O împărțire ciudată, având în vedere că cele două localități erau despărțite de... o stradă. Această divizare a ținut cu puțin peste 200 de ani - în 1968, cu prilejul unei noi organizări-administrativ teritoriale a României, cele două localități au redevenit una singură, Pecica, iar astăzi doar cei mai în vârstă sau tinerii bine informați știu că mai demult au existat două Pecica.
Prima generație: sfârșitul secolului al XVIII-lea
În documentele de arhivă, persoanele din familia Kömives apar uneori și cu numele de Kőműves, mai apropiat de sensul original al numelui, care indica o meserie (kőműves înseamnă ”zidar” în limba maghiară). Cu toate acestea, numele de familie Kőműves a apărut tot mai rar, în vreme ce Kömives a câștigat teren, astfel încât la un moment dat toate persoanele au fost scrise doar Kömives, iar pentru simplificare vom folosi doar acest nume.
Niciun Kömives (sau Kőműves) nu apare în conscripția din 1752. De altfel, deși primul registru (6), din perioada 1753-1779, a fost doar parțial și superficial cercetat, nu am găsit nici un nume de Kömives până în anii 1770, ceea ce mă determină să cred că membrii acestei familii au ajuns în Pecica puțin mai târziu decât primii coloniști.
Niciun Kömives (sau Kőműves) nu apare în conscripția din 1752. De altfel, deși primul registru (6), din perioada 1753-1779, a fost doar parțial și superficial cercetat, nu am găsit nici un nume de Kömives până în anii 1770, ceea ce mă determină să cred că membrii acestei familii au ajuns în Pecica puțin mai târziu decât primii coloniști.
Astfel, prima mențiune a unei persoane cu numele de familie Kömives este abia în 29 septembrie 1772, când se naște Anna, fiica lui Stephanus Nagy și Elizabetha Kömives. De remarcat faptul că este vorba despre o persoană de sex feminin, așadar urmașii acestei familii au purtat numele Nagy.
Abia în 23 august 1777 se consemnează prima persoană de sex masculin, de fapt chiar două, noul născut Josephus și tatăl său, Ioannes Kömives, și mama sa, Clara Nagy. Să fie oare doar o întâmplare faptul că ambele cupluri aveau aceleași nume de familie?
În anii următori, numărul de familii Kömives este în creștere. Din păcate, nu am reușit să identificăm (deocamdată) căsătoriile, ceea ce ar fi oferit probabil mai multe informații despre miri.
Unul dintre cuplurile des întâlnite în registrul de botezați era format din Johannes Kömives și Maria Novakovics. Aceștia au avut următorii copii: Johannes (născut pe 15 octombrie 1785), Matthias (născut pe 20 ianuarie 1788), Clara (născută pe 20 februarie 1791), Maria (născută pe 8 aprilie 1794), Stephanus (27 iulie 1797). Poate au fost și alții, registrul 7 nu a fost cercetat și pentru nașterile din anii 1779-1784, respectiv 1798-1806.
Mai important pentru familia mea este cuplul format din Franciscus Kömives și Catharina Kiss, care sunt strămoșii mei direcți. Din păcate, cercetările făcute la capitolul ”căsătorii” în registrul 7 (OPRC Rovine, SJAN Arad) pentru perioada de după anul 1779 nu au dus la nici un rezultat. Nu știm, deocamdată, când s-au căsătorit cei doi, și dacă au făcut-o la Pecica sau în altă parte. Pentru prima variantă, o cercetare mai atentă a registrului 6 (pentru perioada 1753-1779) ar fi foarte utilă.
De asemenea, întrucât nașterile din perioada 1779-1784 nu au fost cercetate, nu știm precis dacă au avut copii în această perioadă. Este totuși posibil ca primul copil al celor doi să fie Franciscus Kömives (având deci același nume cu tatăl său), care s-a născut la Pecica Maghiară, pe 11 august 1788. Nași au fost Stephanus Szabo și Anna Bendő. De altfel, cei doi le-au întors favoarea nașilor, fiind ei înșiși nași când s-a născut Anna, fiica lui Stephanus Szabo și Anna Bendő, pe 21 martie 1790. Al doilea copil al cuplului Franciscus Kömives - Catharina Kiss a fost Stephanus Kömives, născut pe 22 mai 1791, tot la Pecica Maghiară, având aceeași pereche de nași ca și Franciscus. Probabil din neatenție, preotul paroh notează numele mamei ca fiind ”Anna” Kiss, în loc de Catharina. Astfel de greșeli erau însă frecvente pe atunci.
Cel mai important copil, strict din perspectiva mea, a fost însă Josephus Kömives, născut pe 12 martie 1794, la Pecica Maghiară, fiul lui Franciscus Kömives și Catharina Kiss, nași fiind aceiași Stephanus Szabo și Anna Bendő (scrisă de data asta ca Benkő). Acesta este strămoșul meu direct.
Franciscus Kömives și Catharina Kiss au mai avut cel puțin un copil, Ioannes Kömives, născut pe 21 iulie 1796, tot la Pecica Maghiară. Este posibil să mai fi fost și alți copii, dar pentru identificarea acestora ar fi necesară o analiză atentă a registrului 7 la capitolul ”botezați” pentru anii 1779-1784 și 1798-1806, cum s-a mai menționat.
Câteva cuvinte despre ”întemeietorul”acestei familii, Franciscus Kömives. Faptul că nici un copil de-al său cu Catharina Kiss nu apare în registrele de botezați din anii 1785-1787, faptul că numele copilului născut pe 11 august 1788 este același cu cel al tatălui (Franciscus) și că ceilalți urmează la intervale mai mici de 3 ani sugerează că Franciscus este primul născut. Această ipoteză va putea fi validată după o cercetare atentă a registrului de botezați de dinainte de 1785.
Plecând de la o posibilă primă naștere în august 1788, putem să presupunem că cei doi s-au căsătorit nu cu mult timp în urmă, cel mai probabil în 1787. Însă o asemenea căsătorie nu este consemnată în registrul de căsătorii, cel puțin nu în perioada cercetată (1779-1788). În afară de cazul puțin probabil că această căsătorie ar fi putut avea loc anterior anului 1779, sau de cazul (și acesta greu de imaginat) că preotul ar fi uitat să treacă evenimentul în registru, singura ipoteză plauzibilă este că evenimentul a avut loc în altă parte, nu la Pecica. Unde anume? Este deocamdată greu de presupus, dar cea mai veridică ipoteză este aceea că evenimentul ar fi avut loc în localitatea de baștină a familiei Kömives. Nu știm de unde anume provine această familie, dar știm destul de sigur că nu sunt la origine pecicani: primul Kömives născut la Pecica, Josephus, avea drept dată a nașterii 23 august 1777. În ceea ce-l privește pe Franciscus Kömives, dacă primul său copil s-a născut în 1788, și el s-a căsătorit cel târziu în 1787, el ar fi trebuit să aibă cel puțin 17-18 ani la căsătorie, deci nașterea sa o putem data cu o oarecare probabilitate în deceniul anilor 1760, cel târziu în 1770. Or, după am arătat, nici un Kömives nu s-a mai născut la Pecica anterior anului 1777, de unde putem deduce că și el, și ceilalți Kömives menționați de documente, în mod plauzibil înrudiți între ei, proveneau dintr-o altă localitate, deocamdată necunoscută.
Situația este similară și pentru cuplul Johannes Kömives și Maria Novakovics. În octombrie 1785 s-a născut probabil primul lor copil, cu același nume cu al tatălui, Johannes, dar căsătoria dintre cei doi nu este consemnată de registru în perioada 1779-1785: fie este anterioară acestei perioade, fie evenimentul a avut loc altundeva. Cei doi, Johannes și Franciscus Kömives, par să fie din aceeași generație, Johannes fiind probabil mai mare - nu ar fi exclus să fie frați. Ambii au venit la Pecica Maghiară din altă parte și s-au căsătorit cu localnice - despre Catharina Kiss știm aproape sigur că este originară din Pecica, numele de Kiss (sau Kis) fiind extrem de des întâlnit în registrele parohiale romano-catolice din Pecica în perioada 1753-1779.
Nu este clară relația celor doi, Franciscus și Johannes Kömives, cu acel Ioannes Kömives, căsătorit cu Clara Nagy, și tatăl lui Josephus, născut în 1777. Este posibil orice. De exemplu, ar putea fi generații diferite. Faptul că cuplul Ioannes Kömives - Clara Nagy apare în registre doar o singură dată, cu ocazia nașterii lui Josephus, în 1777, poate fi o lacună a cercetărilor din registrul 6 până în 1779, și a registrului 7 pentru perioada 1779-1784. Dar poate fi și rezultatul faptului că această familie s-a mutat, poate, la Pecica, abia la sfârșitul anilor 1770, când majoritatea celorlalți copii fuseseră născuți în altă parte. În acest caz, putem presupune că Josephus este ultimul dintr-un șir lung de copii, care i-ar fi putut include și pe Johannes (primul născut?) și Franciscus, născuți în anii 1760. Această ipoteză ar însemna că Ioannes este tatăl celor doi, Johannes și Franciscus Kömives.
O altă ipoteză este că Ioannes, căsătorit cu Clara Nagy, și Johannes, căsătorit cu Maria Novakovics, sunt una și aceeași persoană. În acest caz, el a avut unul sau mai mulți copii cu Clara Nagy la sfârșitul anilor 1770 și începutul anilor 1780 (să nu uităm că registrul de botezați nu a fost cercetat în perioada 1779-1784), și apoi, în urma unui eveniment nefericit, s-a recăsătorit cu Maria Novakovics, cu care a avut alți copii, în anii 1780 și 1790. Nu știm exact. La fel de bine este posibil ca între acești trei Kömives, de sex masculin, să nu existe nici o legătură de rudenie sau de alt fel.
La o cercetare sumară, exploratorie, pe site-ul FamilySearch.org, în colecția registrelor parohiale romano-catolice din Ungaria am găsit 3 Franciscus Kömives și 5 Joannes Kömives născuți în anii 1760 în opt așezări diferite din Ungaria. Cercetările ar trebui continuate, cu scopul de a găsi pe cât posibil căsătoriile acestor cupluri: Franciscus Kömives cu Catharina Kiss și Joannes Kömives cu Maria Novakovics, de preferință în același sat, caz în care coincidența ar fi prea mare ca să fie o simplă întâmplare.
Evident, putem presupune că toți acești Kömives erau maghiari, astfel că prenumele lor reale erau János (și nu Joannes), Ferenc (și nu Franciscus), József (și nu Josephus), István (și nu Stephanus), Katalin (și nu Catharina), Erzsébet (și nu Elisabeta), și așa mai departe, dar preoții preferau să latinizeze prenumele în scris.
A doua generație: primul sfert al secolului al XIX-lea
Pentru perioada 1807-1821, am utilizat registrul numărul 8 al OPRC Rovine de la SJAN Arad, un registru dedicat doar botezurilor și căsătoriilor (decesele au fost înregistrate separat, în registrul 28). Deși cercetările mele nu au fost complete nici pentru această perioadă, am descoperit că, din cei nouă copii cu numele Kömives născuți între 1785 și 1797, cinci (adică mai mult de jumătate) s-au căsătorit între 1807 și 1812. Astfel, Franciscus Kömives, probabil primul născut al cuplului Franciscus Kömives - Catharina Kiss, s-a căsătorit pe 26 septembrie 1807 cu Anna Kelemen. Matthias Kömives, fiul lui Johannes Kömives și Maria Novakovics, născut în același an (1788), s-a căsătorit pe 10 noiembrie 1807 cu Elisabeta Czigleri. Sora mai mică a lui Matthias, Clara Kömives, s-a căsătorit pe 14 noiembrie 1808 cu Paulus Dorogi. Sora și mai mică, Maria Kömives, s-a căsătorit pe 19 noiembrie 1811 cu Josephus Bodi.
Dar din perspectivă strict genealogică și personală, cea mai importantă căsătorie a avut loc pe 7 august 1812, când s-au căsătorit strămoșii mei direcți, Josephus Kömives și Agnes Botka (a se vedea și genealogia familiei Botka), nași (martori) fiind Michael Rozsik și Michael Harszanyi. Nunta a fost oficiată de preotul paroh al bisericii romano-catolice din Pecica Maghiară, Nyéki Ines. Vârsta miresei (născută pe 11 decembrie 1791) a fost modificată, de la 20 ani la 17 ani, probabil pentru ca mirele de 18 ani să nu fie stânjenit de diferența de vârstă în favoarea miresei.
Anii următori n-au fost cercetați, dar putem deduce că au mai avut loc căsătorii, și ale celorlalți copii născuți în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea, având în vedere că am putut identifica, pe baza botezurilor din anii 1817-1820 următoarele cupluri: Stephanus Kömives și Anna Bendö, Stephanus Kömives și Rozalia Takáts, Joannes Kömives și Julianna Pátsi, Franciscus Kömives și Catharina Gulyás, Joannes Kömives și Elizabetha Halasy.
Toate aceste familii s-au bucurat de numeroși copii. Cercetarea botezurilor din perioada 1817-1820 a avut drept motivație găsirea strămoșului meu direct, Emericus (Imre) Kömives, născut la Pecica Maghiară pe 3 aprilie 1818, fiul lui Josephus Kömives și Agnes Botka, nași fiind Josephus Barfas și Juditha Hajas. Din păcate, în lipsa unor cercetări mai extinse din această perioadă, am reușit să identific doar o singură soră de-a sa, Anna Kömives, fiica acelorași Josephus Kömives și Agnes Botka, născută pe 17 iulie 1820, în dreptul căreia registrul consemnează printr-o notă ulterioară și data decesului: 18 decembrie 1897 (la Pecica Maghiară). Logica sugerează că Josephus Kömives și Agnes Botka ar mai fi putut să aibă, de la căsătoria din 1812 până la nașterea lui Emericus în 1818, încă vreo doi copii, și evident ar fi putut fi și alții, născuți după 1820. Până la o cercetare mai minuțioasă a registrelor, rămânem strict cu aceste informații.
De remarcat și creșterea exponențială a numărului de familii Kömives: dacă în anii 1790 erau doar două familii Kömives ”active”, la sfârșitul anilor 1810 erau cel puțin șapte familii Kömives cu copii, fără să punem la socoteală persoanele de sex feminin din familia Kömives care, prin căsătorie, și-au schimbat numele. Această creștere exponențială s-a menținut și în deceniile următoare, conducând la numărul foarte mare de membri ai acestei familii în Pecica.
A treia generație: al doilea sfert al secolului al XIX-lea
Din motive legate de timp, dar și de descoperirea elementelor genealogice mai importante, respectiv identificarea cu prioritate a strămoșilor direcți, cercetarea mea s-a desfășurat într-o primă fază în ”salturi”. Am verificat doar parțial registrele de botezați de la Pecica Maghiară, mai precis am ”sărit” peste registrul 9 al OPRC Rovine (SJAN Arad), care corespunde anilor 1822-1835, și am verificat mai mult nașterile din registrul următor, 10, care corespunde anilor 1835-1853. În paralel, am verificat și registrele de căsătorii (după 1822 registrele de botezați, căsătorii și decese s-au separat complet), mai exact registrul 22 al OPRC Rovine (SJAN Arad), care acoperă perioada 1822-1835, și registrul 23 (anii 1836-1862). De un foarte mare ajutor s-au dovedit indexurile alfabetice pentru botezați (doar din 1850), căsătoriți (din 1822) și decedați (din păcate doar din 1850). Pentru căsătoriile care au avut loc începând cu anul 1822, indexul alfabetic (registrul 26, OPRC Rovine) a salvat foarte mult timp, fiindcă am putut să mă concentrez doar pe familiile de interes (în cazul de față, Kömives), fără să mai fie nevoie să răsfoiesc pagină cu pagină matriculele de căsătorii, în speranța că, mai devreme sau mai târziu, voi da peste ceea ce caut.
Principalul eveniment al acestei perioade a fost căsătoria strămoșilor mei direcți, Kömives Emericus (Imre) și Kun Barbara (Borbála), care a avut loc la Pecica Maghiară în data de 16 noiembrie 1836. Mirele este trecut ca având vârsta de 19 ani (în realitate doar 18), iar mireasa, 17 ani, și se menționează că ambii sunt romano-catolici și că domiciliază în Pecica Maghiară. Nu sunt oferite alte detalii, de exemplu părinții mirilor, ci doar nașii (martorii): Mich. (probabil Michael / Mihály) Danik și Mich. Kocsik. Dacă în cazul mirelui suntem destul de siguri cine sunt părinții, în cazul miresei, toate cercetările de până acum în registrele de la Pecica nu au dat nici un rezultat, de unde și concluzia că aceasta nu este născută în Pecica. Vom reveni cu câteva detalii suplimentare când vom analiza genealogia familiei Kun.
Kömives Imre și Kun Borbála au avut mai mulți copii. Primul a fost Kömives Imre (același nume cu tatăl), născut în data de 13 septembrie 1838, nași fiind Suhajda István și Labos Mária. Al doilea copil a fost străbunica bunicii mele, Kömives Mária, despre care am scris la începutul acestui material. Ea s-a născut pe 5 septembrie 1841, fiind fiica lui Kömives Imre și Kun Borbála, ”földmives” (țărani) din Pecica Maghiară. Nașii au fost aceiași: Suhajda István și Labos Mária.
Cu siguranță, Kömives Imre și Kún Borbála au avut și alți copii, născuți în anii 1840. Din păcate nu am cercetat registrul de botezați după anul 1841. Indirect, din indexul alfabetic de decedați (OPRC Rovine, registrul 37, care corespunde cu perioada 1850-1878), există dovada a încă unui copil, Kömives Borbála, care a decedat la 4 august 1850, când avea un an și jumătate, deci ar fi fost născută în prima jumătate a anului 1849. Se precizează că părinții ei erau Kömives Imre și Kun Borbála. Între 1841 și 1849, cei doi ar mai fi putut să aibă doi sau trei copii. Nu credem că au avut copii și după 1850: nu apar în indexul alfabetic de botezați (OPRC Rovine, registrul 18, începând cu anul 1850). În indexul alfabetic de decese am găsit doar că Kun Borbála, văduva răposatului Kömives Imre, a murit pe 22 septembrie 1861, la vârsta de 42 de ani (cu amănunte voi reveni când voi discuta genealogia familiei Kun). Așadar, la momentul respectiv, Kömives Imre era la rândul său decedat. Faptul că nu l-am găsit în indexul alfabetic de decedați (care începe abia în 1850) sugerează că ar fi putut muri anterior acestui an; faptul că a avut o fiică în 1849 reduce această posibilitate aproape exclusiv la anul 1849, eventual și sfârșitul anului 1848. Mai există și posibilitatea ca autorul indexului alfabetic să fi omis să-l treacă, din neatenție - oricum, vor trebui cercetate cu atenție registrele de decedați din 1848-1849, și eventual cele ulterioare, dacă decesul nu e înregistrat acolo.
În ceea ce privește celelalte familii Kömives, din indexul alfabetic de căsătorii (OPRC Rovine, registrul 26) și din matriculele botezaților din perioada 1835-1839 și din anul 1841 (OPRC Rovine, registrul 10), rezultă existența unui număr deja mare de familii Kömives în anii 1830, în creștere semnificativă și în anii 1840. Până la o viitoare cercetare mai de anvergură, ne mulțumim să amintim aici doar în treacăt principalele familii având membri cu numele Kömives în această perioadă: Kömives Stephanus (István) și Móra Helena (Ilona) - cu mulți copii în anii 1830, Kömives József și Bella Mária - cu mulți copii în anii 1830-1840, Krizsa József și Kömives Rozál (căsătoriți în 1830), Kömives András și Kurunczi Mária (căsătoriți în 1831), Kömives József și Bocsány Anna (căsătoriți în 1833), Kömives József și Barta Judit (căsătoriți în 1838), Kömives Mihály și Bodor Erzsébet (căsătoriți în 1841), Kömives János și Barta Anna (căsătoriți în 1841), Haluska György și Kömives Katalin (căsătoriți în 1841), Botka Imre și Kömives Anna (căsătoriți în 1843), Kömives Mihály și Bella Erzsébet (căsătoriți în 1844), Kömives János și Labas Katalin (căsătoriți în 1845), Hajas János și Kömives Erzsébet (căsătoriți în 1848), Kömives Márton și Megyes Ilona (căsătoriți în 1848), Györi György și Kömives Ilona (căsătoriți în 1849), Kömives Pál și Mester Klára (căsătoriți în 1850). Observăm trecerea de la scrierea latinească a numelor (în special a prenumelor) la cea specifică limbii maghiare.
A patra generație: a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Din nou, din motive legate de timpul avut la dispoziție la SJAN Arad, am cercetat exclusiv soarta strămoșilor mei direcți, și am acordat mai puțină atenție rudelor colaterale ale acestora. Principalul eveniment al acestei perioade a fost căsătoria strămoșilor mei direcți, Petrovits Blasius (ulterior apare și ca Petrovics Balázs/Vazul sau Petrovici Vasile) și Kömives Mária, care a avut loc în data de 27 ianuarie 1858. Căsătoria a avut loc la biserica romano-catolică din Pecica Maghiară, deși mirele era ortodox, cel mai probabil sârb, din Pecica Română/Sârbă/Veche. Era un fapt mai puțin obișnuit ca doi tineri de confesiune diferită să se căsătorească, ceea ce presupune din start că relația dintre cei doi era foarte puternică, rezistând probabil presiunilor venite din mai multe părți. Mirele a fost nevoit să treacă la catolicism, sau, cel puțin, prin căsătoria la biserica romano-catolică, a consimțit implicit ca toți copiii săi să fie botezați ca romano-catolici.
Preotul Josephus Csikos a consemnat în dreptul datei de 27 ianuarie 1858: se căsătoresc ”Blasius Petrovits, plebeyus, Cosztac Petrovits et Cosza Naum coturnarii graeci non uniti ritus filium, 31 a., Ó-Pecska 800, (et) Maria Kömives, plebeya, Emerici Kömives, Barbara Kún plebeorum romano-cat. filia, 16 a., Magyar-Pecska”. Nașii au fost câte unul de fiecare confesiune: Josephus Kis, romano-catolic, și Paulus Sztoikovits, ortodox (”non uniti ritus”).
Dincolo de confesiunea diferită a mirilor, mai consemnăm un aspect neobișnuit: diferența totuși mare de vârstă dintre mire și mireasă. Petrovici Vasile se născuse pe 17 octombrie 1826 (stil vechi) la Pecica Română, deci avea într-adevăr 31 de ani la momentul respectiv. Mireasa, Kömives Mária, avea doar 16 ani și câteva luni.
Prin această căsătorie, ultimul strămoș direct al meu cu numele de Kömives și-a schimbat numele. Copiii au purtat numele de Petrovics (scris de obicei în acest mod în registrele romano-catolice).
Petrovici Vasile și Kömives Mária au avut mulți copii: Borbála (născută pe 3 decembrie 1858), Máte (11 septembrie 1860), Agnes (24 ianuarie 1866), Balázs (17 ianuarie 1867 - decedat pe 5 februarie 1867), Anna (26 ianuarie 1869 - decedată pe 19 noiembrie 1874), János (19 iulie 1871), Erzsébet (15 octombrie 1874), Juliánna (născută pe 8 ianuarie 1877) și Sándor (4 aprilie 1883). Pe aceștia nouă i-am găsit la o primă cercetare, interesat fiind în primul rând de nașterea strămoașei mele directe, Petrovics Juliánna Ilona, bunica bunicii mele, născută pe 8 ianuarie 1877 și mai târziu căsătorită Hurait. Întrucât toți copiii cuplului Petrovici Vasile - Kömives Mária au purtat numele de Petrovics, voi reveni cu detalii suplimentare când voi analiza genealogia familiei Petrovics. În ceea ce privește familia Hurait, am scris deja un studiu genealogic destul de amănunțit, care aduce situația până în momentul prezent.
Numărul de familii Kömives sau cu membri de sex feminin din această familie a continuat să crească în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Menționăm aici câteva din cuplurile căsătorite la biserica romano-catolică din Pecica Maghiară: Kömives István și Kovács Erzsébet (căsătoriți în 1851), Györi András și Kömives Mária (căsătoriți în 1853), Kömives János și Kecskes Erzsébet (căsătoriți în 1853), Kömives Mihály și Varga Terezia (căsătoriți în 1854), Kömives Pál și Sárkány Borbála (căsătoriți în 1856), Gáspár István și Kömives Judit (căsătoriți în 1860), Kömives Pál și Neveri Erzsébet (căsătoriți în 1864), Kömives András și Garso Klára (căsătoriți în 1864), Janik Mihály și Kömives Mária (căsătoriți în 1867), etc.
Nu este însă foarte sigur că familia Petrovics a ținut foarte mult legătura cu rudele miresei din familia Kömives, din Pecica Maghiară. Conform registrului de căsătorii, Petrovics Vasile și Kömives Mária au locuit în Pecica Veche/Sârbă/Română, la numărul 800 (la momentul căsătoriei), deci probabil la casa părintească a mirelui. Nu știm exact cât de bune au fost relațiile dintre familia mirelui și cea a miresei. În orice caz, după decesul mamei lui Kömives Mária, Kun Borbála (la 22 septembrie 1861), familia miresei se reducea în cel mai fericit caz la frați/surori, și nepoți de frate sau soră. Deși nu putem face decât unele presupuneri, se pare că nici relațiile familiei Petrovics cu alți membri ai comunității ortodoxe (sârbi și români) nu erau prea grozave.
În loc de concluzii
Știu de la bunica mea că strămoșii ei, din câte auzise, au trăit într-o sărăcie cruntă. În orice caz, situația era aparent suficient de gravă pentru ca cei născuți în această familie să aibă probleme în a-și găsi parteneri și a se căsători. Primul copil al cuplului Petrovics Vasile - Kömives Mária, Petrovics Borbála nu s-a căsătorit, dar a avut totuși un copil ”din flori”, Petrovics Mária (născută pe 3 ianuarie 1889, decedată pe 22 martie 1890). Cu siguranță o astfel de situație era una mai degrabă rușinoasă, cu atât mai mult într-o comunitate rurală preponderent tradițională. Singurul copil al familiei Petrovics despre care știm că s-a căsătorit ”la timp” este cel de-al doilea, Petrovics Máte, cu Fazekas Julianna.
În ceea ce o privește pe stră-străbunica mea, Petrovics Julianna Ilona, ea a ”pățit” la fel ca și sora ei mai mare, și pe 6 ianuarie 1898 l-a născut pe străbunicul meu, József, fără a fi fost legal căsătorită. Despre tatăl biologic al străbunicului meu am auzit o singură dată o poveste, de la o prietenă a bunicii mele, tanti Manci, care mi-a spus că pe acesta îl chema Kovács (sau Covaci), și cam asta este tot ce știu, plus presupunerea că l-ar fi putut chema József, pe ideea că numele copilului ar fi putut fi inspirat din cel al tatălui său. Bunica mea și surorile ei au păstrat un secret total asupra acestei chestiuni, pe care o considerau rușinoasă, chiar și la 100 de ani de când se întâmplase!
La nașterea străbunicului meu a asistat și bunica lui, Kömives Mária, al cărei nume este menționat în registrul de stare civilă (SJAN Arad, inventar 1243, poziția 2 - Pecica Română, nașteri 1898-1900, pagina 6). Ea este de altfel cea care a și anunțat nașterea la Primăria din Pecica Veche/Română. Este evident că, în lipsa unui tată, bunica a ajutat-o cel mai mult pe mamă în creșterea copilului. La acel moment, bunicul (Petrovics Vasile) era deja decedat, iar Kömives Mária apărea drept văduvă. Adresa noului născut, de religie romano-catolic, și în mod evident a mamei sale și probabil și a bunicii sale era Pecica Veche (Română) nr. 1263. Nu știm dacă această adresă era identică cu cea din urmă cu 40 de ani, de la căsătoria lui Petrovics Vasile cu Kömives Mária - atunci era indicat nr. 800, dar în acea epocă casele se mai renumerotau.
Ultima veste despre Kömives Mária o avem în 1904, la nunta fiicei sale Petrovics Julianna Ilona cu Hurait György. În data de 16 mai 1904, ea a fost probabil prezentă și a fost oricum menționată ca fiind în viață cu ocazia acestui fericit eveniment, prin care fiica sa, deși avea un copil, a reușit totuși să-și găsească un soț, care să-i fie alături până la sfârșitul vieții. Hurait György l-a adoptat astfel și pe străbunicul meu, care avea 6 ani în acel moment, iar ulterior (în 1909) i-a permis să-și schimbe numele din Petrovics József în Hurait József. Noua familie locuia în Pecica Veche/Română la numărul 244, probabil adresa mirelui care, deși romano-catolic la rândul său, locuia în partea românească a localității. Kömives Mária nu mai domicilia în acel moment la Pecica - adresa trecută în dreptul său era Margitházipuszta, Németczernya, comitatul Torontal.
Am identificat localitatea Németczernya ca fiind la 6 km sud-sud-vest de Jimbolia, dar actualmente este dincolo de graniță, în Serbia. În timpul secolului XX, s-a unit cu localitatea Srpska Crnja, iar în prezent numele oficial al localității este Srpska Crnja. Am identificat și Margitházipuszta pe a treia ridicare topografică militară, cu numele Margitháza (vezi aici), era o fermă sau un sălaș situat la sud de Srpska Crnja, la est de Nova Crnja (Magyarcsernye în acea perioadă) și la vest de Hetin (Tamásfalva), azi mai aproape de localitatea Vojvoda Stepa, care pe atunci era la rândul său doar un sălaș (Leona mjr pe hartă), aproape de cursul râului Bega Veche.
Nu știm cum a ajuns Kömives Mária acolo, tot ceea ce putem bănui este că probabil a fost primită de unul din copiii săi care s-a căsătorit acolo sau a ajuns acolo în vreun fel și avea o situație materială suficient de bună pentru a putea să aibă grijă și de ea. La momentul respectiv, Kömives Mária avea aproape 63 de ani. Nu știm cât timp a mai trăit. În indexul alfabetic al decedaților de religie romano-catolică de la Pecica (OPRC Rovine, registrele 37, 38 și 39, anii 1850-1940) nu am găsit-o, astfel că putem presupune că a murit la Margitházipuszta (Németcsernye / Srpska Crnja). Deocamdată nu am găsit o cale de a cerceta registrele de decedați de acolo, ulterioare anului 1904.
Kömives Mária (căsătorită Petrovics) este ultima reprezentantă a familiei Kömives de pe linia directă a strămoșilor mei. Actualele familii Kömives din Pecica ar putea fi rude îndepărtate cu familia mea, dar există prea multe lacune în datele existente pentru a stabili o legătură certă. Cercetările trebuie să continue pentru a face mai multă lumină în privința acestei familii.
La o cercetare sumară, exploratorie, pe site-ul FamilySearch.org, în colecția registrelor parohiale romano-catolice din Ungaria am găsit 3 Franciscus Kömives și 5 Joannes Kömives născuți în anii 1760 în opt așezări diferite din Ungaria. Cercetările ar trebui continuate, cu scopul de a găsi pe cât posibil căsătoriile acestor cupluri: Franciscus Kömives cu Catharina Kiss și Joannes Kömives cu Maria Novakovics, de preferință în același sat, caz în care coincidența ar fi prea mare ca să fie o simplă întâmplare.
Evident, putem presupune că toți acești Kömives erau maghiari, astfel că prenumele lor reale erau János (și nu Joannes), Ferenc (și nu Franciscus), József (și nu Josephus), István (și nu Stephanus), Katalin (și nu Catharina), Erzsébet (și nu Elisabeta), și așa mai departe, dar preoții preferau să latinizeze prenumele în scris.
A doua generație: primul sfert al secolului al XIX-lea
Pentru perioada 1807-1821, am utilizat registrul numărul 8 al OPRC Rovine de la SJAN Arad, un registru dedicat doar botezurilor și căsătoriilor (decesele au fost înregistrate separat, în registrul 28). Deși cercetările mele nu au fost complete nici pentru această perioadă, am descoperit că, din cei nouă copii cu numele Kömives născuți între 1785 și 1797, cinci (adică mai mult de jumătate) s-au căsătorit între 1807 și 1812. Astfel, Franciscus Kömives, probabil primul născut al cuplului Franciscus Kömives - Catharina Kiss, s-a căsătorit pe 26 septembrie 1807 cu Anna Kelemen. Matthias Kömives, fiul lui Johannes Kömives și Maria Novakovics, născut în același an (1788), s-a căsătorit pe 10 noiembrie 1807 cu Elisabeta Czigleri. Sora mai mică a lui Matthias, Clara Kömives, s-a căsătorit pe 14 noiembrie 1808 cu Paulus Dorogi. Sora și mai mică, Maria Kömives, s-a căsătorit pe 19 noiembrie 1811 cu Josephus Bodi.
Dar din perspectivă strict genealogică și personală, cea mai importantă căsătorie a avut loc pe 7 august 1812, când s-au căsătorit strămoșii mei direcți, Josephus Kömives și Agnes Botka (a se vedea și genealogia familiei Botka), nași (martori) fiind Michael Rozsik și Michael Harszanyi. Nunta a fost oficiată de preotul paroh al bisericii romano-catolice din Pecica Maghiară, Nyéki Ines. Vârsta miresei (născută pe 11 decembrie 1791) a fost modificată, de la 20 ani la 17 ani, probabil pentru ca mirele de 18 ani să nu fie stânjenit de diferența de vârstă în favoarea miresei.
Anii următori n-au fost cercetați, dar putem deduce că au mai avut loc căsătorii, și ale celorlalți copii născuți în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea, având în vedere că am putut identifica, pe baza botezurilor din anii 1817-1820 următoarele cupluri: Stephanus Kömives și Anna Bendö, Stephanus Kömives și Rozalia Takáts, Joannes Kömives și Julianna Pátsi, Franciscus Kömives și Catharina Gulyás, Joannes Kömives și Elizabetha Halasy.
Toate aceste familii s-au bucurat de numeroși copii. Cercetarea botezurilor din perioada 1817-1820 a avut drept motivație găsirea strămoșului meu direct, Emericus (Imre) Kömives, născut la Pecica Maghiară pe 3 aprilie 1818, fiul lui Josephus Kömives și Agnes Botka, nași fiind Josephus Barfas și Juditha Hajas. Din păcate, în lipsa unor cercetări mai extinse din această perioadă, am reușit să identific doar o singură soră de-a sa, Anna Kömives, fiica acelorași Josephus Kömives și Agnes Botka, născută pe 17 iulie 1820, în dreptul căreia registrul consemnează printr-o notă ulterioară și data decesului: 18 decembrie 1897 (la Pecica Maghiară). Logica sugerează că Josephus Kömives și Agnes Botka ar mai fi putut să aibă, de la căsătoria din 1812 până la nașterea lui Emericus în 1818, încă vreo doi copii, și evident ar fi putut fi și alții, născuți după 1820. Până la o cercetare mai minuțioasă a registrelor, rămânem strict cu aceste informații.
De remarcat și creșterea exponențială a numărului de familii Kömives: dacă în anii 1790 erau doar două familii Kömives ”active”, la sfârșitul anilor 1810 erau cel puțin șapte familii Kömives cu copii, fără să punem la socoteală persoanele de sex feminin din familia Kömives care, prin căsătorie, și-au schimbat numele. Această creștere exponențială s-a menținut și în deceniile următoare, conducând la numărul foarte mare de membri ai acestei familii în Pecica.
A treia generație: al doilea sfert al secolului al XIX-lea
Din motive legate de timp, dar și de descoperirea elementelor genealogice mai importante, respectiv identificarea cu prioritate a strămoșilor direcți, cercetarea mea s-a desfășurat într-o primă fază în ”salturi”. Am verificat doar parțial registrele de botezați de la Pecica Maghiară, mai precis am ”sărit” peste registrul 9 al OPRC Rovine (SJAN Arad), care corespunde anilor 1822-1835, și am verificat mai mult nașterile din registrul următor, 10, care corespunde anilor 1835-1853. În paralel, am verificat și registrele de căsătorii (după 1822 registrele de botezați, căsătorii și decese s-au separat complet), mai exact registrul 22 al OPRC Rovine (SJAN Arad), care acoperă perioada 1822-1835, și registrul 23 (anii 1836-1862). De un foarte mare ajutor s-au dovedit indexurile alfabetice pentru botezați (doar din 1850), căsătoriți (din 1822) și decedați (din păcate doar din 1850). Pentru căsătoriile care au avut loc începând cu anul 1822, indexul alfabetic (registrul 26, OPRC Rovine) a salvat foarte mult timp, fiindcă am putut să mă concentrez doar pe familiile de interes (în cazul de față, Kömives), fără să mai fie nevoie să răsfoiesc pagină cu pagină matriculele de căsătorii, în speranța că, mai devreme sau mai târziu, voi da peste ceea ce caut.
Principalul eveniment al acestei perioade a fost căsătoria strămoșilor mei direcți, Kömives Emericus (Imre) și Kun Barbara (Borbála), care a avut loc la Pecica Maghiară în data de 16 noiembrie 1836. Mirele este trecut ca având vârsta de 19 ani (în realitate doar 18), iar mireasa, 17 ani, și se menționează că ambii sunt romano-catolici și că domiciliază în Pecica Maghiară. Nu sunt oferite alte detalii, de exemplu părinții mirilor, ci doar nașii (martorii): Mich. (probabil Michael / Mihály) Danik și Mich. Kocsik. Dacă în cazul mirelui suntem destul de siguri cine sunt părinții, în cazul miresei, toate cercetările de până acum în registrele de la Pecica nu au dat nici un rezultat, de unde și concluzia că aceasta nu este născută în Pecica. Vom reveni cu câteva detalii suplimentare când vom analiza genealogia familiei Kun.
Kömives Imre și Kun Borbála au avut mai mulți copii. Primul a fost Kömives Imre (același nume cu tatăl), născut în data de 13 septembrie 1838, nași fiind Suhajda István și Labos Mária. Al doilea copil a fost străbunica bunicii mele, Kömives Mária, despre care am scris la începutul acestui material. Ea s-a născut pe 5 septembrie 1841, fiind fiica lui Kömives Imre și Kun Borbála, ”földmives” (țărani) din Pecica Maghiară. Nașii au fost aceiași: Suhajda István și Labos Mária.
Cu siguranță, Kömives Imre și Kún Borbála au avut și alți copii, născuți în anii 1840. Din păcate nu am cercetat registrul de botezați după anul 1841. Indirect, din indexul alfabetic de decedați (OPRC Rovine, registrul 37, care corespunde cu perioada 1850-1878), există dovada a încă unui copil, Kömives Borbála, care a decedat la 4 august 1850, când avea un an și jumătate, deci ar fi fost născută în prima jumătate a anului 1849. Se precizează că părinții ei erau Kömives Imre și Kun Borbála. Între 1841 și 1849, cei doi ar mai fi putut să aibă doi sau trei copii. Nu credem că au avut copii și după 1850: nu apar în indexul alfabetic de botezați (OPRC Rovine, registrul 18, începând cu anul 1850). În indexul alfabetic de decese am găsit doar că Kun Borbála, văduva răposatului Kömives Imre, a murit pe 22 septembrie 1861, la vârsta de 42 de ani (cu amănunte voi reveni când voi discuta genealogia familiei Kun). Așadar, la momentul respectiv, Kömives Imre era la rândul său decedat. Faptul că nu l-am găsit în indexul alfabetic de decedați (care începe abia în 1850) sugerează că ar fi putut muri anterior acestui an; faptul că a avut o fiică în 1849 reduce această posibilitate aproape exclusiv la anul 1849, eventual și sfârșitul anului 1848. Mai există și posibilitatea ca autorul indexului alfabetic să fi omis să-l treacă, din neatenție - oricum, vor trebui cercetate cu atenție registrele de decedați din 1848-1849, și eventual cele ulterioare, dacă decesul nu e înregistrat acolo.
În ceea ce privește celelalte familii Kömives, din indexul alfabetic de căsătorii (OPRC Rovine, registrul 26) și din matriculele botezaților din perioada 1835-1839 și din anul 1841 (OPRC Rovine, registrul 10), rezultă existența unui număr deja mare de familii Kömives în anii 1830, în creștere semnificativă și în anii 1840. Până la o viitoare cercetare mai de anvergură, ne mulțumim să amintim aici doar în treacăt principalele familii având membri cu numele Kömives în această perioadă: Kömives Stephanus (István) și Móra Helena (Ilona) - cu mulți copii în anii 1830, Kömives József și Bella Mária - cu mulți copii în anii 1830-1840, Krizsa József și Kömives Rozál (căsătoriți în 1830), Kömives András și Kurunczi Mária (căsătoriți în 1831), Kömives József și Bocsány Anna (căsătoriți în 1833), Kömives József și Barta Judit (căsătoriți în 1838), Kömives Mihály și Bodor Erzsébet (căsătoriți în 1841), Kömives János și Barta Anna (căsătoriți în 1841), Haluska György și Kömives Katalin (căsătoriți în 1841), Botka Imre și Kömives Anna (căsătoriți în 1843), Kömives Mihály și Bella Erzsébet (căsătoriți în 1844), Kömives János și Labas Katalin (căsătoriți în 1845), Hajas János și Kömives Erzsébet (căsătoriți în 1848), Kömives Márton și Megyes Ilona (căsătoriți în 1848), Györi György și Kömives Ilona (căsătoriți în 1849), Kömives Pál și Mester Klára (căsătoriți în 1850). Observăm trecerea de la scrierea latinească a numelor (în special a prenumelor) la cea specifică limbii maghiare.
A patra generație: a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Din nou, din motive legate de timpul avut la dispoziție la SJAN Arad, am cercetat exclusiv soarta strămoșilor mei direcți, și am acordat mai puțină atenție rudelor colaterale ale acestora. Principalul eveniment al acestei perioade a fost căsătoria strămoșilor mei direcți, Petrovits Blasius (ulterior apare și ca Petrovics Balázs/Vazul sau Petrovici Vasile) și Kömives Mária, care a avut loc în data de 27 ianuarie 1858. Căsătoria a avut loc la biserica romano-catolică din Pecica Maghiară, deși mirele era ortodox, cel mai probabil sârb, din Pecica Română/Sârbă/Veche. Era un fapt mai puțin obișnuit ca doi tineri de confesiune diferită să se căsătorească, ceea ce presupune din start că relația dintre cei doi era foarte puternică, rezistând probabil presiunilor venite din mai multe părți. Mirele a fost nevoit să treacă la catolicism, sau, cel puțin, prin căsătoria la biserica romano-catolică, a consimțit implicit ca toți copiii săi să fie botezați ca romano-catolici.
Preotul Josephus Csikos a consemnat în dreptul datei de 27 ianuarie 1858: se căsătoresc ”Blasius Petrovits, plebeyus, Cosztac Petrovits et Cosza Naum coturnarii graeci non uniti ritus filium, 31 a., Ó-Pecska 800, (et) Maria Kömives, plebeya, Emerici Kömives, Barbara Kún plebeorum romano-cat. filia, 16 a., Magyar-Pecska”. Nașii au fost câte unul de fiecare confesiune: Josephus Kis, romano-catolic, și Paulus Sztoikovits, ortodox (”non uniti ritus”).
Dincolo de confesiunea diferită a mirilor, mai consemnăm un aspect neobișnuit: diferența totuși mare de vârstă dintre mire și mireasă. Petrovici Vasile se născuse pe 17 octombrie 1826 (stil vechi) la Pecica Română, deci avea într-adevăr 31 de ani la momentul respectiv. Mireasa, Kömives Mária, avea doar 16 ani și câteva luni.
Prin această căsătorie, ultimul strămoș direct al meu cu numele de Kömives și-a schimbat numele. Copiii au purtat numele de Petrovics (scris de obicei în acest mod în registrele romano-catolice).
Petrovici Vasile și Kömives Mária au avut mulți copii: Borbála (născută pe 3 decembrie 1858), Máte (11 septembrie 1860), Agnes (24 ianuarie 1866), Balázs (17 ianuarie 1867 - decedat pe 5 februarie 1867), Anna (26 ianuarie 1869 - decedată pe 19 noiembrie 1874), János (19 iulie 1871), Erzsébet (15 octombrie 1874), Juliánna (născută pe 8 ianuarie 1877) și Sándor (4 aprilie 1883). Pe aceștia nouă i-am găsit la o primă cercetare, interesat fiind în primul rând de nașterea strămoașei mele directe, Petrovics Juliánna Ilona, bunica bunicii mele, născută pe 8 ianuarie 1877 și mai târziu căsătorită Hurait. Întrucât toți copiii cuplului Petrovici Vasile - Kömives Mária au purtat numele de Petrovics, voi reveni cu detalii suplimentare când voi analiza genealogia familiei Petrovics. În ceea ce privește familia Hurait, am scris deja un studiu genealogic destul de amănunțit, care aduce situația până în momentul prezent.
Numărul de familii Kömives sau cu membri de sex feminin din această familie a continuat să crească în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Menționăm aici câteva din cuplurile căsătorite la biserica romano-catolică din Pecica Maghiară: Kömives István și Kovács Erzsébet (căsătoriți în 1851), Györi András și Kömives Mária (căsătoriți în 1853), Kömives János și Kecskes Erzsébet (căsătoriți în 1853), Kömives Mihály și Varga Terezia (căsătoriți în 1854), Kömives Pál și Sárkány Borbála (căsătoriți în 1856), Gáspár István și Kömives Judit (căsătoriți în 1860), Kömives Pál și Neveri Erzsébet (căsătoriți în 1864), Kömives András și Garso Klára (căsătoriți în 1864), Janik Mihály și Kömives Mária (căsătoriți în 1867), etc.
Nu este însă foarte sigur că familia Petrovics a ținut foarte mult legătura cu rudele miresei din familia Kömives, din Pecica Maghiară. Conform registrului de căsătorii, Petrovics Vasile și Kömives Mária au locuit în Pecica Veche/Sârbă/Română, la numărul 800 (la momentul căsătoriei), deci probabil la casa părintească a mirelui. Nu știm exact cât de bune au fost relațiile dintre familia mirelui și cea a miresei. În orice caz, după decesul mamei lui Kömives Mária, Kun Borbála (la 22 septembrie 1861), familia miresei se reducea în cel mai fericit caz la frați/surori, și nepoți de frate sau soră. Deși nu putem face decât unele presupuneri, se pare că nici relațiile familiei Petrovics cu alți membri ai comunității ortodoxe (sârbi și români) nu erau prea grozave.
În loc de concluzii
Știu de la bunica mea că strămoșii ei, din câte auzise, au trăit într-o sărăcie cruntă. În orice caz, situația era aparent suficient de gravă pentru ca cei născuți în această familie să aibă probleme în a-și găsi parteneri și a se căsători. Primul copil al cuplului Petrovics Vasile - Kömives Mária, Petrovics Borbála nu s-a căsătorit, dar a avut totuși un copil ”din flori”, Petrovics Mária (născută pe 3 ianuarie 1889, decedată pe 22 martie 1890). Cu siguranță o astfel de situație era una mai degrabă rușinoasă, cu atât mai mult într-o comunitate rurală preponderent tradițională. Singurul copil al familiei Petrovics despre care știm că s-a căsătorit ”la timp” este cel de-al doilea, Petrovics Máte, cu Fazekas Julianna.
În ceea ce o privește pe stră-străbunica mea, Petrovics Julianna Ilona, ea a ”pățit” la fel ca și sora ei mai mare, și pe 6 ianuarie 1898 l-a născut pe străbunicul meu, József, fără a fi fost legal căsătorită. Despre tatăl biologic al străbunicului meu am auzit o singură dată o poveste, de la o prietenă a bunicii mele, tanti Manci, care mi-a spus că pe acesta îl chema Kovács (sau Covaci), și cam asta este tot ce știu, plus presupunerea că l-ar fi putut chema József, pe ideea că numele copilului ar fi putut fi inspirat din cel al tatălui său. Bunica mea și surorile ei au păstrat un secret total asupra acestei chestiuni, pe care o considerau rușinoasă, chiar și la 100 de ani de când se întâmplase!
La nașterea străbunicului meu a asistat și bunica lui, Kömives Mária, al cărei nume este menționat în registrul de stare civilă (SJAN Arad, inventar 1243, poziția 2 - Pecica Română, nașteri 1898-1900, pagina 6). Ea este de altfel cea care a și anunțat nașterea la Primăria din Pecica Veche/Română. Este evident că, în lipsa unui tată, bunica a ajutat-o cel mai mult pe mamă în creșterea copilului. La acel moment, bunicul (Petrovics Vasile) era deja decedat, iar Kömives Mária apărea drept văduvă. Adresa noului născut, de religie romano-catolic, și în mod evident a mamei sale și probabil și a bunicii sale era Pecica Veche (Română) nr. 1263. Nu știm dacă această adresă era identică cu cea din urmă cu 40 de ani, de la căsătoria lui Petrovics Vasile cu Kömives Mária - atunci era indicat nr. 800, dar în acea epocă casele se mai renumerotau.
Ultima veste despre Kömives Mária o avem în 1904, la nunta fiicei sale Petrovics Julianna Ilona cu Hurait György. În data de 16 mai 1904, ea a fost probabil prezentă și a fost oricum menționată ca fiind în viață cu ocazia acestui fericit eveniment, prin care fiica sa, deși avea un copil, a reușit totuși să-și găsească un soț, care să-i fie alături până la sfârșitul vieții. Hurait György l-a adoptat astfel și pe străbunicul meu, care avea 6 ani în acel moment, iar ulterior (în 1909) i-a permis să-și schimbe numele din Petrovics József în Hurait József. Noua familie locuia în Pecica Veche/Română la numărul 244, probabil adresa mirelui care, deși romano-catolic la rândul său, locuia în partea românească a localității. Kömives Mária nu mai domicilia în acel moment la Pecica - adresa trecută în dreptul său era Margitházipuszta, Németczernya, comitatul Torontal.
Am identificat localitatea Németczernya ca fiind la 6 km sud-sud-vest de Jimbolia, dar actualmente este dincolo de graniță, în Serbia. În timpul secolului XX, s-a unit cu localitatea Srpska Crnja, iar în prezent numele oficial al localității este Srpska Crnja. Am identificat și Margitházipuszta pe a treia ridicare topografică militară, cu numele Margitháza (vezi aici), era o fermă sau un sălaș situat la sud de Srpska Crnja, la est de Nova Crnja (Magyarcsernye în acea perioadă) și la vest de Hetin (Tamásfalva), azi mai aproape de localitatea Vojvoda Stepa, care pe atunci era la rândul său doar un sălaș (Leona mjr pe hartă), aproape de cursul râului Bega Veche.
Nu știm cum a ajuns Kömives Mária acolo, tot ceea ce putem bănui este că probabil a fost primită de unul din copiii săi care s-a căsătorit acolo sau a ajuns acolo în vreun fel și avea o situație materială suficient de bună pentru a putea să aibă grijă și de ea. La momentul respectiv, Kömives Mária avea aproape 63 de ani. Nu știm cât timp a mai trăit. În indexul alfabetic al decedaților de religie romano-catolică de la Pecica (OPRC Rovine, registrele 37, 38 și 39, anii 1850-1940) nu am găsit-o, astfel că putem presupune că a murit la Margitházipuszta (Németcsernye / Srpska Crnja). Deocamdată nu am găsit o cale de a cerceta registrele de decedați de acolo, ulterioare anului 1904.
Kömives Mária (căsătorită Petrovics) este ultima reprezentantă a familiei Kömives de pe linia directă a strămoșilor mei. Actualele familii Kömives din Pecica ar putea fi rude îndepărtate cu familia mea, dar există prea multe lacune în datele existente pentru a stabili o legătură certă. Cercetările trebuie să continue pentru a face mai multă lumină în privința acestei familii.
