Trebuie să precizez încă din start că titlul este mai mult decât pretenţios, în raport cu conţinutul. Mă voi referi strict la acei membri ai familiei Botka din Pecica Maghiară (Rovine) care au fost strămoşii mei direcţi, precum şi la rudele lor cele mai apropiate; timpul nu mi-a permis, până acum, să investighez felul în care a evoluat familia Botka până în ziua de azi. Evident, este posibil şi chiar probabil ca cei care azi poartă numele de Botka şi s-au născut la Pecica să fie la rândul lor urmaşii aceloraşi Botka la care eu voi face referire aici dar asta nu se poate 100% adeveri decât după o cercetare genealogică serioasă.
De altfel, în familia mea, nimeni nu ştie că am fi înrudiţi în vreun fel cu familia Botka. Era de altfel aproape imposibil ca acest lucru să se fi transmis pe cale orală, având în vedere că strămoşii la care fac referire au trăit în urmă cu aproximativ 200 de ani iar între mine şi ultimul strămoş direct cu acest nume este o diferenţă de şapte generaţii. Altfel spus, Agnes Botka, ultima care a purtat acest nume în familia mea, este bunica străbunicii bunicii mele. Sau dacă doriţi, de exemplu, bunica bunicii străbunicului meu. E probabil la fel de complicat sau la fel de neclar. Familia Botka face parte din ramura romano-catolică, maghiară, a familiei, a cărei moştenire culturală s-a pierdut oarecum odată cu moartea bunicii şi a tatălui meu (ultimii vorbitori ai limbii maghiare în familie; la mine nu s-a mai transmis).
N-aş fi ajuns aici fără o cercetare asiduă în registrele de stare civilă ale Oficiului Parohial Romano-Catolic Rovine (OPRC Rovine), disponibile la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Arad (SJAN Arad). Din fericire, spre deosebire de alte registre, cele romano-catolice de la Pecica (sau Rovine, dacă acceptăm această denumire inventată în perioada interbelică şi desuetă acum, după comasarea celor două localităţi, Pecica şi Rovine, în 1968) se păstrează aproape de la "începuturi", adică din preajma înfiinţării parohiei romano-catolice, una dintre primele din judeţul Arad, în jurul anului 1753. Motivaţia înfiinţării parohiei a ţinut de colonizarea unui număr mare de romano-catolici (îndeosebi maghiari), începând aproximativ cu anul 1750 la vest de satul Pecica, locuit predominant de români şi sârbi. Iniţial satul Pecica a rămas "unit" dar în perioada următoare, tot în timpul domniei Mariei Terezia, cele două comunităţi s-au "separat" administrativ rezultând două sate: Pecica Sârbească sau Pecica Română (mai târziu apare şi cu numele de Pecica Veche) sau, mai simplu, Pecica, respectiv Pecica Maghiară, ulterior redenumită Rovine. Separarea s-a făcut doar în scripte; în realitate, cele două "sate" erau unite în aceeaşi vatră, fiind despărţite de o stradă.
Un al doilea motiv de bucurie este faptul că aceste registre romano-catolice se pot citi destul de uşor - sunt scrise cu caractere latine (spre deosebire de cele ortodoxe, scrise cu chirilice) şi în limba latină.
Despre familia Botka nu am aflat, din păcate, prea multe. Conform registrului publicat de Gh. Ciuhandu (Românii din Câmpia Aradului...), în anul 1752 nu exista niciun membru al acestei familii la Pecica. În cel mai vechi registru de naşteri/botezuri, acoperind perioada 1753-1778 (SJAN Arad, OPRC Rovine, registrul 6), nu am găsit, de asemenea, oarecum în mod curios, niciun membru al familiei Botka. Acest registru nu este însă suficient cercetat. Sosirea familiei Botka la Pecica rămâne aşadar o chestiune de investigat, dar ea s-a produs cu siguranţă până în 1781.
Prima ştire despre un membru al familiei Botka, Ioannes, apare în 28 ianuarie 1781 (SJAN Arad, OPRC Rovine, registrul 7), când acesta, fecior de 19 ani, se căsătoreşte cu Catharina Kovacs, "virgo", în vârstă de 15 (!!) ani. Tot în acest registru găsim faptul că în 5 iunie 1784 s-au căsătorit Georgius Horvath, 48 de ani, văduv, cu Juditta Botka, 29 ani, văduvă. Unul dintre naşi este Ladislau Botka. Nu este clar dacă pe Juditta o chema Botka din naştere sau după soţul anterior, prima ipoteză fiind mai probabilă.
Cuplul care ne interesează cel mai mult este însă cel dintre Emericus (Imre) Botka şi Elisabetha Szerencses, aceştia fiind strămoşii mei direcţi. Din nefericire, nu am găsit (deocamdată) data căsătoriei lor (nici a nașterii și nici a decesului). Ei au început să aibă copii începând din anii 1780 şi până în preajma anului 1800. Din registre (SJAN Arad, OPRC Rovine, registrele 7 şi 8), rezultă că cei doi au avut următorii copii: Josephus (născut în 21 februarie 1786), Emericus (născut în 21 august 1788), Anna (născută în 20 mai 1790), Agnes (născută în 11 decembrie 1791), Emericus (născut în 8 septembrie 1797). Este posibil să mai fi fost şi alţi copii ai acestui cuplu, registrele trebuie revăzute.
La naşterea lui Agnes Botka, pe 11 decembrie 1791, sunt notaţi atât părinţii, cât şi naşii: Georgius Junaszi şi Agnes Thoryasoczki (numele de familie ale acestora sunt mai mult ghicite decât citite, textul fiind greu lizibil).
De altfel, şi numele părinţilor a mai "variat", în funcţie de atenţia părintelui paroh: Emericus apare ca "Ladislaus" la naşterea lui Josephus iar Elisabetha ca "Anna" la naşterea fiicei Anna. Anna Botka s-a căsătorit la Pecica în data de 11 noiembrie 1810 cu Josephus Kelemen, acesta având 19 ani.
Următorul eveniment scos la lumină din registrul de stare civilă (SJAN Arad, OPRC Rovine, registrul 8) este căsătoria dintre Agnes Botka, ”virgo”, în vârstă de 17 ani (!! - în realitate, 20 de ani), și Josephus Kumüves (în registrele de mai târziu apare cu numele de Kömives), ”coelebs”, în vârstă de 18 ani, care s-a produs în data de 7 august 1812, la Pecica, fiind oficiată de preotul romano-catolic, Nyeki Ines (?). Nași au fost, conform documentelor, Mich. (probabil Mihály) Rozsik și Mich. Harszanyi.
Cei doi au avut mai mulți copii. Cercetarea s-a axat până acum doar pe descoperirea rudelor directe și în mai mică măsură a celor ”colaterale”, astfel că ea va trebui reluată pentru a avea o listă cât mai completă a urmașilor acestui cuplu.
Dintre copii, interesul cel mai mare l-am acordat nașterii lui Emericus Kömives, pe care am găsit-o în același registru (SJAN Arad, OPRC Rovine, registrul 8), fiind înregistrată în 3 aprilie 1818. Se precizează numele părinților - Josephus Kömives și Agnes Botka, precum și cel al nașilor: Josephus Borfas și Juditha Hajas, toți din Pecica. Având în vedere perioada de aproape 6 ani scursă de la căsătorie, este probabil ca acesta să nu fie primul copil al celor doi; pe mine m-a interesat însă în primul rând acest copil, deoarece era strămoșul meu direct.
În 17 iulie 1820 s-a născut și Anna Kömives, fiica acelorași Josephus Kömives și Agnes Botka, din Pecica; registrul precizează în cazul ei și data decesului: 18 decembrie 1897.
Cercetările viitoare vor scoate la iveală și alți membri ai acestei familii; chestiunea va fi probabil prezentată mai pe larg și cu mai multe amănunte în secțiunea dedicată familiei Kömives.
În ceea ce o privește pe Agnes Botka, ultima membră a familiei cu acest nume, data prezumtivă a decesului este 18 octombrie 1858 (SJAN Arad, OPRC Rovine, registrul 37, f. 213). Nu putem fi 100% siguri deoarece câteva date nu sunt în deplină concordanță. Vârsta precizată, de 60 de ani, este greșită; dacă este ea, vârsta reală era de 66 ani. Totuși, știm foarte bine că în acea perioadă se foloseau și aproximări grosiere, iar vârsta fusese greșită cu vreo 3 ani și la căsătorie. A doua problemă este precizarea că Agnes Botka ar fi văduva lui Tót János; ori știm că ea a fost căsătorită cu Kömives József (Josephus). Acest fapt trebuie cercetat - este posibil ca, după un anumit scenariu, ea să se fi recăsătorit cu Tót János. Până la descoperirea (în registre) a acestei căsătorii, situația rămâne cu semnul întrebării. La fel și ideea că ar fi vorba de o altă persoană, mai ales că, până acum, nu am mai găsit nicio altă Agnes Botka care să se fi născut în intervalul 1780-1800.
Următorul eveniment scos la lumină din registrul de stare civilă (SJAN Arad, OPRC Rovine, registrul 8) este căsătoria dintre Agnes Botka, ”virgo”, în vârstă de 17 ani (!! - în realitate, 20 de ani), și Josephus Kumüves (în registrele de mai târziu apare cu numele de Kömives), ”coelebs”, în vârstă de 18 ani, care s-a produs în data de 7 august 1812, la Pecica, fiind oficiată de preotul romano-catolic, Nyeki Ines (?). Nași au fost, conform documentelor, Mich. (probabil Mihály) Rozsik și Mich. Harszanyi.
Cei doi au avut mai mulți copii. Cercetarea s-a axat până acum doar pe descoperirea rudelor directe și în mai mică măsură a celor ”colaterale”, astfel că ea va trebui reluată pentru a avea o listă cât mai completă a urmașilor acestui cuplu.
Dintre copii, interesul cel mai mare l-am acordat nașterii lui Emericus Kömives, pe care am găsit-o în același registru (SJAN Arad, OPRC Rovine, registrul 8), fiind înregistrată în 3 aprilie 1818. Se precizează numele părinților - Josephus Kömives și Agnes Botka, precum și cel al nașilor: Josephus Borfas și Juditha Hajas, toți din Pecica. Având în vedere perioada de aproape 6 ani scursă de la căsătorie, este probabil ca acesta să nu fie primul copil al celor doi; pe mine m-a interesat însă în primul rând acest copil, deoarece era strămoșul meu direct.
În 17 iulie 1820 s-a născut și Anna Kömives, fiica acelorași Josephus Kömives și Agnes Botka, din Pecica; registrul precizează în cazul ei și data decesului: 18 decembrie 1897.
Cercetările viitoare vor scoate la iveală și alți membri ai acestei familii; chestiunea va fi probabil prezentată mai pe larg și cu mai multe amănunte în secțiunea dedicată familiei Kömives.
În ceea ce o privește pe Agnes Botka, ultima membră a familiei cu acest nume, data prezumtivă a decesului este 18 octombrie 1858 (SJAN Arad, OPRC Rovine, registrul 37, f. 213). Nu putem fi 100% siguri deoarece câteva date nu sunt în deplină concordanță. Vârsta precizată, de 60 de ani, este greșită; dacă este ea, vârsta reală era de 66 ani. Totuși, știm foarte bine că în acea perioadă se foloseau și aproximări grosiere, iar vârsta fusese greșită cu vreo 3 ani și la căsătorie. A doua problemă este precizarea că Agnes Botka ar fi văduva lui Tót János; ori știm că ea a fost căsătorită cu Kömives József (Josephus). Acest fapt trebuie cercetat - este posibil ca, după un anumit scenariu, ea să se fi recăsătorit cu Tót János. Până la descoperirea (în registre) a acestei căsătorii, situația rămâne cu semnul întrebării. La fel și ideea că ar fi vorba de o altă persoană, mai ales că, până acum, nu am mai găsit nicio altă Agnes Botka care să se fi născut în intervalul 1780-1800.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu