Genealogia familiei Ghigeanu din Islaz (județul Teleorman)

Titlul acestei postări este, ca și în cazul altora, mai degrabă o dorință de a realiza o astfel de genealogie decât o realitate deja faptică. Consider că, în această fază incipientă a cercetărilor, importantă este intenția; ducerea la bun sfârșit a unei astfel de intenții este însă mult mai complicată decât pare la prima vedere.

Familia Ghigeanu este una dintre cele mai importante din Islaz și există numeroase persoane cu acest nume de familie, numeroase familii Ghigeanu, care au probabil un strămoș comun, despre care însă nu știm nimic deocamdată. Cert este că deja la sfârșitul secolului al XIX-lea, de când avem la dispoziție registrele de stare civilă, existau mai multe familii Ghigeanu, deci eventualul strămoș comun ar trebui căutat înainte de această perioadă.

Totodată, una din ramurile acestei familii era mai înstărită, fiind considerați ”moșieri” în sat, probabil în urma acumulării de pământuri și de capital. Din această familie făcea parte Toma Ghigeanu, a cărui casă apare pe Lista Monumentelor Istorice din județul Teleorman, cu codul TR-II-m-B-14346, fiind datată de la sfârșitul secolului al XIX-lea, și localizată pe strada Dunării nr. 4, spre Dunăre, la marginea satului.

Totuși, nu există nici o dovadă directă că familia Ghigeanu a strămoșilor mei avea vreo legătură cu această familie a moșierilor Ghigeanu. Sunt unele dovezi circumstanțiale, care ar putea fi luate în considerare. De exemplu, Căcărează Viorica, mătușa mea, și a cărei bunică era Maria Ghigeanu (despre care vom vorbi mai jos), afirma că în copilărie (anii 1930) se juca fără probleme în curtea moșierilor Ghigeanu, ceea ce poate însemna că aceștia o considerau ca fiind parte din familie. Deocamdată această legătură de familie cu moșierii Ghigeanu rămâne la stadiul de posibilitate.

În ceea ce privește familia mea, cel mai vechi strămoș cu numele Ghigeanu (despre care am cunoștință) este stră-străbunicul meu, Mihai Ghigeanu, care s-a născut în jurul anului 1832. Această datare se bazează deocamdată pe un singur document, și anume faptul că la nașterea fiicei sale Ioana, la 4 august 1872, ofițerul stării civile îi notează vârsta ca fiind de 40 de ani. Probabil în prima jumătate a anilor 1850 s-a căsătorit cu Floarea, al cărei nume de fată nu-l cunoaștem deocamdată, și care era cu 2 ani mai tânără, având în vedere că la 4 august 1872, cu ocazia aceluiași eveniment amintit mai sus, vârsta sa consemnată era de 38 de ani. Putem presupune că acest cuplu, Mihai și Floarea Ghigeanu, au avut mai mulți copii în anii 1850, 1860 și începutul anilor 1870. Despre una din fete, o soră a Mariei Ghigeanu, tradiția orală spune că s-ar fi mutat și căsătorit peste Dunăre, în Bulgaria. Cercetarea asiduă a registrelor de stare civilă a comunei Islaz de la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale (SJAN) Teleorman din Alexandria ar putea conduce la cunoașterea mai amănunțită a urmașilor acestei familii. În ceea ce privește decesul celor doi, deocamdată știm doar că Mihai Ghigeanu era deja decedat în 1889, când s-a căsătorit fiica sa, Maria, în vreme ce Floarea încă trăia în acel an.

Deocamdată, cercetările mele personale s-au concentrat pe găsirea datei de naștere a străbunicii mele, Maria Ghigeanu, la sfârșitul anilor 1860 sau începutul anilor 1870. Timpul extrem de scurt pe care l-am avut la dispoziție la SJAN Teleorman a făcut ca acest obiectiv să nu fie atins. Cercetarea registrelor de nașteri din anii 1868, 1869 (prima jumătate), 1870, 1871 și 1872 (parțial) au dus doar la descoperirea nașterii unei surori, cea amintită deja, Ioana Ghigeanu, născută pe 4 august 1872, care era, conform registrului de nașteri, ”fiica lui Mihai Ghigeanu, 40 ani, plugar, și a Floarea Ghigeanu, 38 de ani, din mahalaua Fundulețu, comuna Islaz”, martori fiind Nițu Trifu Bădeanu, de 35 de ani, plugar, și Stanu Cristea, 50 ani, plugar. 

Sora ei, Maria Ghigeanu, s-a căsătorit pe 3 decembrie 1889, când avea, conform documentului, 18 ani, ceea ce plasa posibila sa naștere în 1871. Deoarece nu am găsit evenimentul în registrele de nașteri amintite, rezultă că vârsta ei reală la căsătorie era de fapt mai mare sau (mult mai puțin probabil) mai mică. În acest din urmă caz, luând în considerare nașterea Ioanei Ghigeanu la 4 august 1872, Maria Ghigeanu nu se putea naște decât în 1874, cel mai devreme, ceea ce ar fi însemnat că s-a căsătorit la 15 ani, ceea ce pare improbabil. Astfel, se poate deduce că ea s-a născut anterior, fie în a doua jumătate a anului 1869 (pe care n-am apucat să o cercetez), fie chiar în 1866 sau 1867, deci la căsătorie avea cel puțin 20 de ani, fiind mai în vârstă decât mirele. Convențiile sociale foarte puternice din epoca aceea au determinat probabil declararea unei vârste mai mici decât a mirelui în momentul căsătoriei.

Această deducție se bazează și pe vârsta care apare pe actul de deces. Maria Căcărează (născută Ghigeanu) a decedat la 15 martie 1943, la Islaz, iar registrul de decese îi consemnează vârsta de 76 de ani. Aceasta ar sugera o dată a nașterii în 1866 sau 1867. Sigur, ne putem întreba dacă această vârstă este mai reală decât cea consemnată la căsătorie? În ce măsură ofițerul stării civile din 1943 a fost mai interesat să verifice nașterea Mariei Ghigeanu comparativ cu ofițerul stării civile din 1889?

Până vom reuși să cercetăm registrele de nașteri din 1866, 1867 și să-l finalizăm pe cel din anul 1869, se poate considera că nașterea Mariei Ghigeanu a avut loc în unul din acești ani. Un semn de întrebare rămâne oricum, având în vedere că bunica mea, Căcărează Ioana, s-a născut pe 10 iunie 1911, fiind ultimul copil al Mariei Ghigeanu, căsătorită cu Florea Căcărează. Dacă acceptăm o dată a nașterii între 1866 și 1869, înseamnă că Maria Ghigeanu avea între 41 și 45 de ani atunci când a dat naștere bunicii mele! Nu e mai puțin adevărat că și bunica mea avea 41 de ani atunci când a născut-o pe mama mea, Tatu Leana, pe 24 iunie 1952. Aceste vârste înaintate a mamelor la naștere face ca strămoșii mei pe linia Ghigeanu să fie mult mai în vârstă decât ceilalți, fiind chiar de o vârstă asemănătoare cu cei aparținând unei generații anterioare (de exemplu, străbunica mea, Maria Ghigeanu, căsătorită Căcărează, este născută chiar înaintea unora dintre stră-străbunicii mei din partea tatălui meu).

Revenind la căsătoria Mariei Ghigeanu cu Florea Căcărează, care a avut loc pe 3 decembrie 1889, registrul de stare civilă consemnează astfel: ”ora 9 dimineața - se căsătoresc Florea (fiul lui Preda) Căcărează, 19 ani, plugar, din Islaz, fiul lui Preda și Floarea Căcărează, plugari, care au fost de față și au consimțit, și domnișoara Maria (Mihai) Ghigeanu, 18 ani, menajeră, fiica decedatului Mihai Ghigeanu și a lui Floarea Ghigeanu, menajeră, care a fost de față și a consimțit... Martorii: Stan Dorcea, 50 de ani, Stancu Cuicucu, 45 de ani, Mitrică Moloșa, 38 de ani, Tudor Bleacu, 50 ani, plugari...”.

Florea și Maria Căcărează au avut mai mulți copii, despre care am amintit în genealogia familiei Căcărează, și nu voi mai relua aici întreaga istorie a familiei pe parcursul secolului XX.

Despre alți membri ai familiei Ghigeanu avem informații indrecte. De exemplu, primul dintre copii cuplului Florea și Maria Căcărează, pe care-l chema tot Florea Căcărează, născut pe 6 iulie 1890, a fost adoptat de fratele mamei sale, Ilie Ghigeanu (fiul lui Mihai Ghigeanu), când avea 19 ani. În actele de stare civilă, am găsit o adresă a Judecătoriei Corabia, datată 7 decembrie 1909, prin care se aprobă adopția lui Florea Căcărează de către Ilie Ghigeanu începând cu 4 decembrie 1909. Probabil adopția a avut rațiuni mai degrabă economice sau financiare, întrucât relațiile lui Florea cu părinții săi au părut să continue normal. Astfel, pe 2 decembrie 1910, deci la doar un an de la adopție, Florea Căcărează se căsătorește în Islaz cu Floarea Borcan, iar părinții săi naturali, Florea și Maria Căcărează, au fost prezenți și au consimțit, și nu tatăl adoptiv. 

Este însă posibil ca familia Ghigeanu să fi avut posibilități financiare mai mari decât familia Căcărează. Așa se explică faptul că primul dintre copiii lui Florea Căcărează (cel adoptat) și Floarea Borcan, pe care l-a chemat (cum altfel?) tot Florea Căcărează, a avut posibilitatea de a continua școala și de a face studii universitare teologice, devenind preot, spre mândria întregii familii.

Cum am scris și mai sus, tradiția orală a familiei susține și faptul că una din surorile Mariei Ghigeanu (căsătorită Căcărează) a traversat la un moment dat Dunărea înghețată și s-a stabilit în Bulgaria. Relațiile cu familia ei din Bulgaria au fost bune pentru mult timp dar au fost la un moment dat întrerupte din motive politice, după cum afirma bunica mea, Căcărează Ioana. Este probabil ca și relațiile cu alți membri ai familiei Ghigeanu din Islaz să fi fost la fel de bune în perioada interbelică și chiar după al doilea război mondial, în ciuda faptului că numele era asociat cu cel al moșierilor Ghigeanu, iar moșierii nu erau bine văzuți de regimul comunist. Intensitatea relațiilor dintre familia mea și alte familii din ramura Ghigeanu a scăzut treptat iar astăzi aproape că nu se mai știe care din multele familii Ghigeanu din Islaz sunt rude cu noi sau nu.

Genealogia familiei Faida din Islaz (județul Teleorman)

La fel ca și în cazul altor postări, titlul acestei postări reprezintă mai degrabă o dorință de a realiza o astfel de genealogie, ceea ce deocamdată nu este pe deplin posibil. Pe măsură ce vor apare noi informații, postarea se va updata (sperăm, constant).

Lipsa unor date mai concrete se datorează faptului că ultimul strămoș direct al meu cu numele Faida, și anume Ana Faida (căsătorită Tatu), a decedat în urmă cu aproape 100 de ani, la începutul anilor 1920. Ea era bunica bunicului meu, Marin Tatu, și a avut un rol important în creșterea și educarea acestuia în primii ani de viață, împreună cu soțul său, Marin Tatu (același nume ca și nepotul - un obicei strămoșesc de a numi copiii după bunici sau alte rude apropiate). Bunicul meu, Marin Tatu, s-a născut la 8 septembrie 1914 la Islaz, fiind fiul lui Gheorghe Tatu (născut la Islaz pe 21 aprilie 1890) și Catarina Tatu (născută Caragea, la 11 februarie 1894; despre familia Caragea, mai multe aici). În vara anului 1916, România intra în războiul mondial iar tatăl copilului, Gheorghe Tatu, a fost trimis pe front, unde a și decedat încă din primele luni ale războiului (probabil în august sau septembrie 1916). Mama, Catarina Caragea, era gravidă cu al doilea copil, care va purta numele tatălui său, Gheorghe Tatu (s-a născut pe 14 octombrie 1916). Ea s-a mutat la familia Mincă și s-a recăsătorit cu Florea Mincă, împreună cu care a mai avut 6 copii, frați vitregi cu bunicul meu (vezi genealogia familiei Caragea).

În aceste condiții, primul copil, bunicul meu, Marin Tatu, a rămas de la vârsta de aproximativ 2 ani în îngrijirea celor doi bunici din partea tatălui, și anume Marin Tatu și Ana Tatu, născută Faida. Ei au locuit în casa strămoșească, cea în care bunicul meu a stat de fapt toată viața, moștenită de la strămoșii săi pe linie paternă (famila Tatu), în mahalaua Fundulețu, în partea central-nordică a comunei Islaz (nr. 1261, actualmente pe strada Gheorghe Magheru, colț cu strada Posada). Conform tradiției orale, încă neverificate cu date din arhivă, cei doi bunici, Marin și Ana Tatu, au decedat când copilul Marin Tatu avea 8 ani - asta însemnând în anul 1922 sau 1923. De atunci, bunicul meu a fost nevoit să se descurce mai mult sau mai puțin singur.

Revenind la Ana Faida, ea s-a născut probabil în anul 1857, la fel ca și viitorul său soț, Marin Tatu. Această informație poate fi dedusă din actul de căsătorie, găsit în registrul de stare civilă (căsătorii) al comunei Islaz aflat la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale (SJAN) Teleorman, în Alexandria. Este actul cu nr. 39/1878, care precizează că în data de 6 decembrie 1878, la ora 9 dimineața, în fața ofițerului stării civile din Islaz s-au căsătorit Marin Tatu, de 21 ani, plugar, domiciliat în comuna Islazu, fiul lui Stancu Tatu (fiul lui Radu Tatu), de profesie plugar, domiciliat în comuna Islazu, care a fost de față și a consimțit, și al decedatei Stana Tatu; și Ana Faida, de 21 ani, de profesie agricultor, domiciliată în comuna Islazu, fiica lui Stoica Faida, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Islazu, care a fost de față și a consimțit, și al decedatei Iordana Faida. Actele preliminare și publicațiunile făcute în această comună Islazu în duminicile de 26 noiembrie și 3 decembrie 1878 nu au avut nici o opozițiune. Actul de naștere al viitorului soț rezultând din actul de dovedire făcut după declarațiunea a 5 martori prin depunere de jurământ pe Sfânta Cruce în comuna noastră la anul 1878, noiembrie 24. Actul de naștere al viitoarei soții rezultând din actul de dovedire făcut după declarațiunea a 5 martori prin depunere de jurământ pe Sfânta Cruce în comuna noastră la anul 1878, noiembrie 24. Actele de naștere ale soților nu erau disponibile și trebuiau certificate prin jurământ de către martori deoarece starea civilă s-a introdus în Principatele Române abia în timpul lui Cuza, mai exact din toamna anului 1865. Din păcate, nu se precizează cu exactitate data nașterii, ci doar vârsta, de unde se poate deduce cu o anumită aproximație anul nașterii - 1857. Corelat cu anul posibil al decesului - 1923 - rezultă pentru ambii soți o durată a vieții de aproximativ 66 ani, peste media acelor timpuri.

Martori la căsătorie au fost Nulian (?) Faida, 55 ani, și Ion Fornez, 50 ani, din partea mirelui (numele primului martor ar indica mai degrabă o relație de rudenie cu mireasa!), Radu Gonea, 42 ani, și Gheorghe Bodan, 50 ani, din partea miresei, toți fiind de profesie plugari. Mai semnează: Marin Tatu, mirele; Ana Faida, mireasa; Stancu Tatu, tatăl mirelui; Stoica Faida, tatăl miresei și Nicula Pop, adjunct de primar al comunei Islazu și ofițer al stării civile. Este interesant de remarcat că se face o distincție între profesia de ”plugar” (majoritatea celor înscriși pe act) și cea de ”agricultor”, care apare doar în dreptul membrilor familiei Faida. De asemenea, comparativ cu alte acte din perioada respectivă, nu se precizează și din ce mahalale provin cei doi soți. Se poate deduce, prin raportare la alte documente de arhivă, precum și mărturii orale, că Marin Tatu locuia în mahalaua Fundulețu, iar Ana Faida în mahalaua Verdea, cea mai sudică, pe malul Dunării.

Cei doi s-au stabilit cu siguranță în casa familiei Tatu, în mahalaua Fundulețu, unde au avut mai mulți copii, așa cum indică și sursele orale și logica. Din păcate, timpul limitat pe care l-am avut la dispoziție la SJAN Teleorman nu mi-a permis o cercetare exhaustivă a registrelor de nașteri din perioada 1879-1899, fiind nevoit să mă rezum la anul 1890. În acest an, în data de 21 aprilie, s-a născut, la ora 8 seara, în casa părintească din mahalaua Fundulețu, comuna Islaz, Gheorghe Tatu, fiul lui Marin S. Tatu, atunci în vârstă de 32 ani, și Ana Tatu, 30 ani, plugari din Islazu. Martori: Stancu Tatu, 60 ani, bunicul copilului, și Stan Christea, 65 ani, vecin. Se observă că vârstele celor doi părinți diferă de această dată, fiind o diferență de 2 ani, rezultând și o relativizare a anului nașterii - între 1857 și 1860. Gheorghe Tatu este străbunicul meu, fiind eroul familiei (a decedat la doar 26 ani în primul război mondial, așa cum am precizat mai sus).

Din sursele orale, chestionate în primul rând cu ajutorul mamei mele, s-a aflat că Gheorghe Tatu a avut cu siguranță o soră, Oprea Tatu, căsătorită pe la începutul anilor 1910 cu Dima Ghigeanu. Ei ar fi locuit în casa de peste drum de casa strămoșească, unde stau și acum urmașii lor cu numele Ghigeanu. Ceilalți frați și surori ar trebui să fie căutați în registrele de nașteri amintite la SJAN Teleorman.

Cel mai vechi membru al familiei Faida, despre care știu că este strămoș direct, este Stoica Faida, tatăl Anei Faida. Acesta era încă în viață la momentul căsătoriei celor doi, și avea cel mai probabil o vârstă cuprinsă între 40 și 60 ani - o estimare cu adevărat foarte largă, dar din păcate deocamdată singura care se poate face, până la găsirea altor documente care să poată certifica cu mai mare aproximație data nașterii acestui strămoș. El s-a născut așadar (probabil) în anii 1820 sau 1830. Data decesului poate fi aflată cu mai mare precizie, prin cercetarea registrelor de decedați ai comunei Islaz de la SJAN Teleorman.

Nu este clar dacă Stoica Faida avea sau nu o relație de rudenie cu alte familii Faida din mahalaua Verdea, comuna Islaz (partea dinspre Dunăre). Din întâmplare, cercetând registrele de nașteri din anii 1870, am găsit un anumit Dumitru Faida, născut la 16 octombrie 1870, fiul lui Stan (Pîrvu) Faida, 33 ani, și Floarea Faida, 30 ani, din mahalaua Verdea; și un anumit Florea Faida, născut la 12 martie 1871, fiul lui Florea (Pîrvu) Faida, 26 ani, și Stana Faida, 23 ani, din mahalaua Verdea. Cei doi fericiți tați, Stan și Florea, erau frați, respectiv aveau același tată, după cum indică documentele: Pîrvu Faida. Dacă vârsta este corect indicată, atunci Stan s-ar fi născut aproximativ în 1836 sau 1837 iar Florea în 1844 sau 1845. Totuși, faptul că în cazul acestora se indică prenumele tatălui, iar în cazul lui Stoica nu, sugerează faptul că Stoica nu poate fi fiul lui Pîrvu; poate, eventual, fratele mai mic al acestuia. Desigur, e în continuare posibil ca între cei doi să nu fie o legătură de rudenie atât de apropiată.

Sursele orale chestionate nu cunosc existența unor rude cu numele Faida în comuna Islaz și indică plecarea din localitate a rudelor cunoscute cu acest nume. Totuși, o căutare sumară pe internet relevă prezența mai multor elevi cu numele de familie Faida la Școala Generală nr. 1 din Islaz, precum și a altor persoane cu acest nume de familie în Islaz, dovadă clară că această familie încă are numeroși reprezentanți în comunitatea locală. Cercetările genealogice viitoare ar putea face posibilă legătura peste timp a familiei Faida de la începutul secolului al XIX-lea cu actualele familii Faida din Islaz și din alte părți ale țării sau ale lumii.