Genealogia familiei Ghigeanu din Islaz (județul Teleorman)

Titlul acestei postări este, ca și în cazul altora, mai degrabă o dorință de a realiza o astfel de genealogie decât o realitate deja faptică. Consider că, în această fază incipientă a cercetărilor, importantă este intenția; ducerea la bun sfârșit a unei astfel de intenții este însă mult mai complicată decât pare la prima vedere.

Familia Ghigeanu este una dintre cele mai importante din Islaz și există numeroase persoane cu acest nume de familie, numeroase familii Ghigeanu, care au probabil un strămoș comun, despre care însă nu știm nimic deocamdată. Cert este că deja la sfârșitul secolului al XIX-lea, de când avem la dispoziție registrele de stare civilă, existau mai multe familii Ghigeanu, deci eventualul strămoș comun ar trebui căutat înainte de această perioadă.

Totodată, una din ramurile acestei familii era mai înstărită, fiind considerați ”moșieri” în sat, probabil în urma acumulării de pământuri și de capital. Din această familie făcea parte Toma Ghigeanu, a cărui casă apare pe Lista Monumentelor Istorice din județul Teleorman, cu codul TR-II-m-B-14346, fiind datată de la sfârșitul secolului al XIX-lea, și localizată pe strada Dunării nr. 4, spre Dunăre, la marginea satului.

Totuși, nu există nici o dovadă directă că familia Ghigeanu a strămoșilor mei avea vreo legătură cu această familie a moșierilor Ghigeanu. Sunt unele dovezi circumstanțiale, care ar putea fi luate în considerare. De exemplu, Căcărează Viorica, mătușa mea, și a cărei bunică era Maria Ghigeanu (despre care vom vorbi mai jos), afirma că în copilărie (anii 1930) se juca fără probleme în curtea moșierilor Ghigeanu, ceea ce poate însemna că aceștia o considerau ca fiind parte din familie. Deocamdată această legătură de familie cu moșierii Ghigeanu rămâne la stadiul de posibilitate.

În ceea ce privește familia mea, cel mai vechi strămoș cu numele Ghigeanu (despre care am cunoștință) este stră-străbunicul meu, Mihai Ghigeanu, care s-a născut în jurul anului 1832. Această datare se bazează deocamdată pe un singur document, și anume faptul că la nașterea fiicei sale Ioana, la 4 august 1872, ofițerul stării civile îi notează vârsta ca fiind de 40 de ani. Probabil în prima jumătate a anilor 1850 s-a căsătorit cu Floarea, al cărei nume de fată nu-l cunoaștem deocamdată, și care era cu 2 ani mai tânără, având în vedere că la 4 august 1872, cu ocazia aceluiași eveniment amintit mai sus, vârsta sa consemnată era de 38 de ani. Putem presupune că acest cuplu, Mihai și Floarea Ghigeanu, au avut mai mulți copii în anii 1850, 1860 și începutul anilor 1870. Despre una din fete, o soră a Mariei Ghigeanu, tradiția orală spune că s-ar fi mutat și căsătorit peste Dunăre, în Bulgaria. Cercetarea asiduă a registrelor de stare civilă a comunei Islaz de la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale (SJAN) Teleorman din Alexandria ar putea conduce la cunoașterea mai amănunțită a urmașilor acestei familii. În ceea ce privește decesul celor doi, deocamdată știm doar că Mihai Ghigeanu era deja decedat în 1889, când s-a căsătorit fiica sa, Maria, în vreme ce Floarea încă trăia în acel an.

Deocamdată, cercetările mele personale s-au concentrat pe găsirea datei de naștere a străbunicii mele, Maria Ghigeanu, la sfârșitul anilor 1860 sau începutul anilor 1870. Timpul extrem de scurt pe care l-am avut la dispoziție la SJAN Teleorman a făcut ca acest obiectiv să nu fie atins. Cercetarea registrelor de nașteri din anii 1868, 1869 (prima jumătate), 1870, 1871 și 1872 (parțial) au dus doar la descoperirea nașterii unei surori, cea amintită deja, Ioana Ghigeanu, născută pe 4 august 1872, care era, conform registrului de nașteri, ”fiica lui Mihai Ghigeanu, 40 ani, plugar, și a Floarea Ghigeanu, 38 de ani, din mahalaua Fundulețu, comuna Islaz”, martori fiind Nițu Trifu Bădeanu, de 35 de ani, plugar, și Stanu Cristea, 50 ani, plugar. 

Sora ei, Maria Ghigeanu, s-a căsătorit pe 3 decembrie 1889, când avea, conform documentului, 18 ani, ceea ce plasa posibila sa naștere în 1871. Deoarece nu am găsit evenimentul în registrele de nașteri amintite, rezultă că vârsta ei reală la căsătorie era de fapt mai mare sau (mult mai puțin probabil) mai mică. În acest din urmă caz, luând în considerare nașterea Ioanei Ghigeanu la 4 august 1872, Maria Ghigeanu nu se putea naște decât în 1874, cel mai devreme, ceea ce ar fi însemnat că s-a căsătorit la 15 ani, ceea ce pare improbabil. Astfel, se poate deduce că ea s-a născut anterior, fie în a doua jumătate a anului 1869 (pe care n-am apucat să o cercetez), fie chiar în 1866 sau 1867, deci la căsătorie avea cel puțin 20 de ani, fiind mai în vârstă decât mirele. Convențiile sociale foarte puternice din epoca aceea au determinat probabil declararea unei vârste mai mici decât a mirelui în momentul căsătoriei.

Această deducție se bazează și pe vârsta care apare pe actul de deces. Maria Căcărează (născută Ghigeanu) a decedat la 15 martie 1943, la Islaz, iar registrul de decese îi consemnează vârsta de 76 de ani. Aceasta ar sugera o dată a nașterii în 1866 sau 1867. Sigur, ne putem întreba dacă această vârstă este mai reală decât cea consemnată la căsătorie? În ce măsură ofițerul stării civile din 1943 a fost mai interesat să verifice nașterea Mariei Ghigeanu comparativ cu ofițerul stării civile din 1889?

Până vom reuși să cercetăm registrele de nașteri din 1866, 1867 și să-l finalizăm pe cel din anul 1869, se poate considera că nașterea Mariei Ghigeanu a avut loc în unul din acești ani. Un semn de întrebare rămâne oricum, având în vedere că bunica mea, Căcărează Ioana, s-a născut pe 10 iunie 1911, fiind ultimul copil al Mariei Ghigeanu, căsătorită cu Florea Căcărează. Dacă acceptăm o dată a nașterii între 1866 și 1869, înseamnă că Maria Ghigeanu avea între 41 și 45 de ani atunci când a dat naștere bunicii mele! Nu e mai puțin adevărat că și bunica mea avea 41 de ani atunci când a născut-o pe mama mea, Tatu Leana, pe 24 iunie 1952. Aceste vârste înaintate a mamelor la naștere face ca strămoșii mei pe linia Ghigeanu să fie mult mai în vârstă decât ceilalți, fiind chiar de o vârstă asemănătoare cu cei aparținând unei generații anterioare (de exemplu, străbunica mea, Maria Ghigeanu, căsătorită Căcărează, este născută chiar înaintea unora dintre stră-străbunicii mei din partea tatălui meu).

Revenind la căsătoria Mariei Ghigeanu cu Florea Căcărează, care a avut loc pe 3 decembrie 1889, registrul de stare civilă consemnează astfel: ”ora 9 dimineața - se căsătoresc Florea (fiul lui Preda) Căcărează, 19 ani, plugar, din Islaz, fiul lui Preda și Floarea Căcărează, plugari, care au fost de față și au consimțit, și domnișoara Maria (Mihai) Ghigeanu, 18 ani, menajeră, fiica decedatului Mihai Ghigeanu și a lui Floarea Ghigeanu, menajeră, care a fost de față și a consimțit... Martorii: Stan Dorcea, 50 de ani, Stancu Cuicucu, 45 de ani, Mitrică Moloșa, 38 de ani, Tudor Bleacu, 50 ani, plugari...”.

Florea și Maria Căcărează au avut mai mulți copii, despre care am amintit în genealogia familiei Căcărează, și nu voi mai relua aici întreaga istorie a familiei pe parcursul secolului XX.

Despre alți membri ai familiei Ghigeanu avem informații indrecte. De exemplu, primul dintre copii cuplului Florea și Maria Căcărează, pe care-l chema tot Florea Căcărează, născut pe 6 iulie 1890, a fost adoptat de fratele mamei sale, Ilie Ghigeanu (fiul lui Mihai Ghigeanu), când avea 19 ani. În actele de stare civilă, am găsit o adresă a Judecătoriei Corabia, datată 7 decembrie 1909, prin care se aprobă adopția lui Florea Căcărează de către Ilie Ghigeanu începând cu 4 decembrie 1909. Probabil adopția a avut rațiuni mai degrabă economice sau financiare, întrucât relațiile lui Florea cu părinții săi au părut să continue normal. Astfel, pe 2 decembrie 1910, deci la doar un an de la adopție, Florea Căcărează se căsătorește în Islaz cu Floarea Borcan, iar părinții săi naturali, Florea și Maria Căcărează, au fost prezenți și au consimțit, și nu tatăl adoptiv. 

Este însă posibil ca familia Ghigeanu să fi avut posibilități financiare mai mari decât familia Căcărează. Așa se explică faptul că primul dintre copiii lui Florea Căcărează (cel adoptat) și Floarea Borcan, pe care l-a chemat (cum altfel?) tot Florea Căcărează, a avut posibilitatea de a continua școala și de a face studii universitare teologice, devenind preot, spre mândria întregii familii.

Cum am scris și mai sus, tradiția orală a familiei susține și faptul că una din surorile Mariei Ghigeanu (căsătorită Căcărează) a traversat la un moment dat Dunărea înghețată și s-a stabilit în Bulgaria. Relațiile cu familia ei din Bulgaria au fost bune pentru mult timp dar au fost la un moment dat întrerupte din motive politice, după cum afirma bunica mea, Căcărează Ioana. Este probabil ca și relațiile cu alți membri ai familiei Ghigeanu din Islaz să fi fost la fel de bune în perioada interbelică și chiar după al doilea război mondial, în ciuda faptului că numele era asociat cu cel al moșierilor Ghigeanu, iar moșierii nu erau bine văzuți de regimul comunist. Intensitatea relațiilor dintre familia mea și alte familii din ramura Ghigeanu a scăzut treptat iar astăzi aproape că nu se mai știe care din multele familii Ghigeanu din Islaz sunt rude cu noi sau nu.