Genealogia familiei Bacsa din Matovce (Slovacia)

Toate informațiile despre această familie sunt din documente de arhivă, întrucât ultimul membru al familiei mele care a purtat acest nume, cu șase generații în urmă, respectiv străbunica străbunicii mele, a decedat în 1857.

Ultima știre - și de fapt cea care a generat ”firul roșu” al căutărilor pe această direcție - apare în anul 1906, la Pecica Română (județul Arad). Conform registrului de stare civilă - decedați, de la Pecica Română (aflat la Serviciul Județean Arad al Arhivelor Naționale / SJAN Arad, inventar nr. 1293, registrul 203), conform traducerii din limba maghiară, în data de 14.06.1906 a decedat Bajczura János, greco-catolic, mic proprietar și zilier, locuitor în Pecica Română nr. 1382, născut la Mátévágás, comitatul Sáros, în vârstă de 66 ani, căsătorit cu Kuczka Anna, fiul răposaților Bajczura Vazul / Basilio / (decedat la) Mátévágás, comitatul Sáros și Bajczura Vazulné (soția lui Bajczura Vazul), Bacsa Mária, (decedată la) Pecica.

Este impresionant faptul că, la aproximativ jumătate de secol de la moartea celor doi părinți ai răposatului, membrii familiei au știut numele corect și complet al acestora, inclusiv numele de fată al mamei, ceea ce indică un anumit cult pentru părinți în cadrul familiei Bajczura. Să nu uităm că era o epocă în care deseori apărea eticheta ”necunoscut” în dreptul numelor părinților celor decedați, mai ales dacă aceștia erau mai în vârstă.

Este interesant de precizat că această informație nu este confirmată decât indirect de alte surse. Din păcate, la căsătoria lui Bajczura Ioan cu Kuczka Anna, care a avut loc la biserica greco-catolică din Nădlac, în data de 9.11.1861, preotul greco-catolic român nu a binevoit să consemneze numele părinților celor doi miri, întrucât aceștia nici nu aveau cum să fie de față, fiind toți decedați la momentul respectiv, după informațiile de care dispunem. Ne sunt confirmate doar anul și locul nașterii: vârsta de 21 de ani în cazul lui Bajczura Ioan indică același an de naștere (1840) ca și cel indicat de vârsta de la deces , iar locul indicat este ”Matovița, comitatul Șaroș”, care este varianta românizată a aceleiași localități, Matovce (Mátévágás în maghiară).

Nașterea lui Bajczura Ioan nu am găsit-o însă, deși registrele parohiale greco-catolice de la Matovce sunt disponibile online pe site-ul Family Search. Căutările de până acum n-au dat roade, în ciuda atenției și a extinderii căutărilor cu mai mulți ani înainte și după prezumtivul an corect, 1840.

Întrucât la decesul lui Bajczura Ioan, se preciza că mama sa, Bacsa Maria, decedase la Pecica, am căutat în registrele parohiale de decedați de la Pecica. Fiindcă în Pecica nu exista biserică greco-catolică, căutarea s-a efectuat în registrele parohiei romano-catolice de la Rovine (Pecica Maghiară), unde am găsit o singură similitudine, cu șanse mari de a fi cea corectă, întrucât am beneficiat și de un index alfabetic al decedaților pentru perioada 1850-1940 (SJAN Arad, Oficiul Parohial Romano-Catolic / OPRC Rovine, registrul 37: index al decedaților 1850-1878). Astfel, în data de 22.03.1857, este consemnat în limba latină decesul lui Batsa Maria, ”plebeya”, văduva lui Georgius Bednarik (sic!), originară din Gartsa (?), comitatul Sáros, locuitoare în Pecica Română nr. 285, de religie romano-catolică (?), în vârstă de 60 de ani (?). Cauza decesului: ”phtysis” (tuberculoză sau altă boală de plămâni). Înmormântată la Pecica în 24.03.1857. A consemnat Josephus Csikos, ”capellanus Pecskensis” (SJAN Arad, OPRC Rovine, matricola decedaților, registrul 31, anii 1853-1863).

Aceste informații trebuie privite cu un oarecare scepticism. De exemplu, este improbabil ca Maria Batsa să fi fost căsătorită cu Georgius Bednarik, întrucât la decesul acestuia, consemnat în 13.02.1855 (același registru), se preciza că fusese căsătorit cu Maria Vanyo ”ab anno 27” (probabil din anul 1827), adresa lui era alta, Pecica nr. 670, vârsta de 48 ani, ceea ce ar sugera o diferență de 10 ani între soți dacă ar fi fost căsătorit cu Batsa Maria, originea lui era din ”Torisza, comitatul Sáros”. De asemenea, semne de întrebare se ridică cu privire la apartenența ei la religia romano-catolică și la satul de origine, dar și cu privire la vârsta, cam ”rotundă”, de 60 de ani - ceea ce ar însemnat că în 1840 ar fi avut deja în jur de 43 de ani, cam la limită pentru a mai avea copii. Satul "Gartsa" nu a putut fi identificat în comitatul Sáros. O posibilă identificare, cam greu totuşi de acceptat, este Giraltovce (Girált în maghiară), localitate apropiată de Matovce.

Trebuie însă să ne imaginăm contextul acelor vremuri. Deși preoții romano-catolici comiteau rareori erori, în situația de față aveau de a face cu persoane nou-venite în localitate, așa-numiții ”toți” sau ”tăuți”, slovaci sau ruteni din Slovacia de astăzi, probabil din prima generație care s-a stabilit în Pecica, și care aveau dificultăți mari de a se integra în comunitate, necunoscând limbile vorbite curent la Pecica (româna, maghiara și sârba). Mai mult, aparțineau unui grup confesional aparte, cel greco-catolic, care nu dispunea de biserică în localitate. Probabil preotul romano-catolic a fost chemat să facă slujba de îngropăciune fără să-i cunoască mai deloc și a scris în registru ce a crezut de cuviință, ce auzise ”din zbor”, fără să se intereseze în detaliu, fiind vorba de persoane care nu erau, propriu-zis, enoriașii lui. În plus, mulţi dintre noii veniţi locuiau la sălaşe izolate, pe câmp, şi aveau legături superficiale cu comunitatea sătească.
Faptul că cei doi prezumtivi părinţi ai lui Bajczura Ioan, Bajczura Vasile şi Bacsa Maria, proveneau din Matovce este o posibilitate confirmată şi de recensământul agricol din 1828, publicat de Martha Remer Connor (2005, vol. 24, Sáros), disponibil online. Localitatea "Matevagas" are nr. 218 şi apare la paginile 57-58; în sat au fost înregistrate doar 27 de familii / gospodării. A doua familie din sat este cea a lui "Bajcsura Ioan", iar ultima, cu nr. 27, a lui "Bacsa Jacob". Aceşti doi capi de familie ar putea fi, de exemplu, părinţii lui Bajczura Vasile, respectiv Bacsa Maria. Deocamdată este doar o ipoteză de lucru, care aşteaptă confirmare. Elementul-cheie rămâne însă găsirea documentelor privind naşterea lui Bajczura Ioan şi eventual a altor date care să explice migraţia familiei din Matovce spre Pecica în anii 1840 sau, mai probabil, în prima parte a anilor 1850.